Întreabă Veterinarul!
Aici găsești o întreagă enciclopedie, cu răspunsuri ale medicilor veterinari la întrebări privind sănătatea, comportamentul, nutriția și îngrijirea animalelor de companie.
Ai și tu o intrebare? Scrie-le veterinarilor noștri la adresa de email: veterinar@maxi-pet.ro
Î: Bună ziua! Am o pereche de nimfe. Femela a depus un ou și am înțeles că în perioada aceasta ea nu trebuie sa fie stresată. Din păcate a suferit un accident. Am lăsat-o să zboare prin casa și s-a lovit foarte tare cu capul de geam, încât i-a dat sângele. Efectiv, sângele i se prelingea deasupra ciocului. Ce este de făcut în această situație? Vă rog din suflet să mă ajutați. Vă mulțumesc! R: Femelele pot depune ouă fără prezența unui mascul. Aceste ouă nu sunt fertile. În cazul împerecherii cu un mascul, femela este capabilă să stocheze sperma timp de 15 zile, astfel toate ouăle pot fi fertilizate în urma unei singure sesiuni de împerechere cu un mascul.În general sezonul de împerechere este primăvara și vara, când ziua este mai lungă, temperaturile mai ridicate. La păsările care stau în casă pot avea cicluri de împrechere și în afara sezonului de primăvară vară în urma condițiilor modificate (lumina artificială, temperatura ridicată etc). Nu îndepărtați ouăle din cuib. Dacă ouăle se sparg sau chiar nimfa le sparge înlocuiți-le cu ouă false și curățați zona pentru a evita înmulțirea bacteriilorDacă un ou este spart sau luat atunci nimfa îl va înlocui depunând un nou ou. Dacă îi luați ouăle atunci nimfa va intra într-un nou ciclu de înmulțire și va depune din nou ouă, ceea ce poate duce la o depunere de ouă cronică, în timp afectând sănătatea păsării. În general depun 2-8 ouă. Nimfele pot aștepta până depun ultimul ou, apoi să înceapă procesul de clocire, așadar nu aruncați ouăle dacă pasărea le ignoră inițial.Clocirea ouălor este un proces solicitant pentru pasăre atât fizic cât și psihic. Femelele pe perioada clocirii sunt reticente la părăsirea cuibului pentru a se hrăni, bea apă sau pentru a-și face necesitățile, de aceea este recomandat să îi puneți un bol cu apă și unul cu mâncare lângă cuib.Femelele care depun ouă de asemenea pierd calciu. Este necesar să îi oferiți diverse surse de calciu în această perioadă. Surse de calciu pot fi: spanacul, broccoli, os de sepie etc. De asemenea este recomandată administrarea de suplimente de vitamine și minerale,în special vitamina D și vitamina A. Se găsesc vitamine sub formă lichidă sau pudră care se pun în apa de băut sau în hrană. Acestea trebuie administrate în doza recomandată pentru că excesul poate face rău păsării.Incubarea durează 19-21 de zile. Femela poate sta mai mult sau mai puțin timp decât atât pe ouă. Nu este un criteriu după care să se stabilească când va renunța la ouă.În privința stresului încercați să țineți pasărea într-un mediu liniștit, fără zgomote puternice, schimbări de temperatură, curenți de aer, etc.Înțeleg din ce mi-ați scris că sângerarea s-a oprit. Acolo local se poate utiliza un dezinfectant în cazul în care este vesel, mănâncă, nu și-a schimbat comportamentul, etc. Dacă au apărut schimbări sau alte probleme ar trebui ca pasărea să fie consultată de un medic veterinar.
Daniela Chelaru, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Î: Bună ziua, am 2 peruși pereche. Femela de obicei nu mănâncă singură pentru că de cele mai multe ori este hrănită de mascul, însă de câteva zile ea mănâncă într-una, este tot timpul zgribulită și stă doar cu ciocul în pene. Care este cauza? Masculul simte mereu nevoia de a mânca sare, este disperat atunci când prinde solnița. Am evitat să îl las să mănânce sare. Este ok ca un perus să consume sare? Vă mulţumesc. David.R: Nutriția echilibrată a perușilor este secretul creșterii lor cu rezultate bune. Majoritatea problemelor de sănătate pe care le pot dezvolta perușii se datorează unei alimentații defectuoase. Hrana unui perus trebuie să conțină carbohidrați, proteine (cca. 12-15% aport zilnic), lipide, vitamine și minerale.În timpul iernii, când perușii consumă mai multă energie, este necesar ca dieta lor sa fie mai bogată în grăsimi și carbohidrați. În mediul lor natural, perușii se hrănesc cu semințe, părți verzi ale unor plante și mici nevertebrate (acestea sunt sursa de proteină animală). În captivitate, aceștia sunt hrăniți cu mixuri de semințe speciale pentru peruși, seminţe germinate, iarbă proaspătă, fructe (kiwi, mere, piersici, pere, portocale, nectarine etc.) sau legume (morcov, salată, pătrunjel, spanac, broccoli). Fructele și legumele trebuie să fie bine spălate, tăiate în bucățele mici, proaspete și la temperatura camerei.Trebuie să evitați următoarele alimente: ciocolata, alimente ce conțin cofeină, mâncarea veche, laptele și cremele, cartoful crud, alcoolul, fructele de avocado, alimente cu conținut ridicat de sare.Vă recomand să nu lăsați perușul să mănânce sare. Pentru a-i oferi cantitatea de iod necesară organismului puteți să îi puneți minerale și oligoelemente O altă sursă de iod, calciu și magneziu o reprezintă și nisipul special pentru păsări, pe care puteți să îl presărați peste semințe sau să îl puneți într-un bol separat. În general, păsările înghit nisip, acesta facilitând digerarea alimentelor. Nu folosiți nisip obișnuit pentru că riscați să se îmbolnăvească perușul!Perusii sunt păsări foarte sensibile. Starea lor de sănătate poate fi uşor influenţată de condiţiile de microclimat, printre acestea numărându-se temperatura ambientală, curenţii de aer, condiţii stresante, prezenţa gazelor nocive sau a fumului de țigară.Păsările au aproximativ aceleași simptome în cazul multor boli. O pasăre este bolnavă dacă stă zgribulită, nu mai este vioaie, nu mai cântă, nu se mai toaletează, nu mai mănâncă. Aceste manifestări nu trebuie să apără toate simultan. Poate apărea o singură manifestare sau în diverse combinații.În cazul femelei, vă recomand să îi administrați vitamine pentru păsări în apa de băut. Dacă nu observați nicio ameliorare în starea ei generală după 2-3 zile, vă recomand sa mergeţi cu ea la medicul veterinar să o poată observa îndeaproape, să urmarească şi alte semne de boală şi să vă poată prescrie un tratament adecvat.
Adriana Florentina Florea, dr. med. vet | 29.08.2023.
Î: Bună seara. Am un papagal şi anume o Nimfă. În această seară i-am schimbat apa şi a băut multă. Problema este că apa era destul de rece. Credeţi că este necesar să îi administrez medicamente? Mulţumesc. O seară bună.R: Este bine pentru sănătatea păsării dumneavoastră să îi schimbați apa zilnic, având apă proaspată în fiecare zi scade riscul contaminării ei cu microorganisme și astfel se previne îmbolnăvirea păsării.De asemenea, este bine ca apa să fie la temperatura camerei astfel păsările nu sunt tentate să se îmbăieze și nici nu reprezintă o noutate în colivie, care să le atragă în mod special atenția.Vă recomand să nu îi administrați medicamente preventiv, cel mai bine este să urmariți pasărea și starea ei generală, dacă nimfei îi scade apetitul, devine apatică, stă cu penele umflate, se modifică consistența fecalelor, atunci este bine sa mergeți la veterinar pentru un tratament adecvat.Administrarea de medicamente fără recomandarea medicului veterinar poate duce la schimbări în metabolismul păsării și unele din aceste schimbări pot fi remediate cu greuPentru menținerea unei stări generale bune puteți administra o dată pe săptamână un supliment vitamino-mineral special pentru păsări
Alexandra Nicolae, dr. med. vet, | 29.08.2023.
Î: Am un perus de 8 anișori. N-a avut probleme de sănătate decât în primul an. O diaree care s-a rezolvat cu Enteroguard M. De atunci a fost perfect sanatos până acum de curând, când a făcut din nou diaree. I-am administrat din nou Enteroguard M, diareea i-a trecut însă acum după ce ia câteva bobițe de mei, le desface, însă am vazut că nu le poate înghiți. Meiul decojit pică în tăvița cu mâncare. Nu vomită. Doarme foarte mult și e umflat în puf. Are burtica umflată.Vă mulţumesc.R: O cauză ce ar putea duce la apariția acestor simptome ar putea fi hiperplazia tiroidei. Această afecțiune se caracterizează prin creștere numărului de celule ale glandei tiroide, în consecință mărirea în volum a acestei glande.În mod normal glanda tiroidă are rol în producerea hormonilor tiroidieni - tiroxina. Pentru a produce acești hormoni glanda tiroidă are nevoie de iod.Cauzele apariției acestei hiperplazii tiroidiene sunt reprezentatea de:deficiența de iod (o dietă săracă în iod);consumul de alimente ce conțin substanțe ce duc la diminuarea funcției normale a glandei tiroide (soia, semințe de in, rapiță, napi, varză, brocoli etc.); infecții ce pot duce la inflamarea glandei tiroide;toxine cum ar fi organofosforicele sau bifenolii.Glanda tiroidă este situată în cavitatea toracică, iar atunci când își mărește volumul ar putea compresa asupra inimii, sistemului digestiv, plămâni sau asupra sacilor aerieni. Printre simptomele ce caracterizează această afecțiune se enumeră:convulsii sau moarte subită datorită compresiei asupra cordului și măririi volumului vaselor de sânge;dificultate la deglutiție;distensia gușii;regurgitare;apetit scăzut datorită blocării esofagului;respirație dificilă;schimbare a vocii.Diagnosticul acestei afecțiuni se va realiza pe baza istoricului dietei perușului, expunerea la diverse toxine sau infecții, precum și pe baza semnelor clinice. Se pot realiza și alte investigații paraclinice, precum analizele sangvine sau radiografie.Tratamentul se realizează conform protocolului terapeutic impus de medicul veterinar curant.Pentru prevenirea acetei afecțiuni mai ales în zonele cunoscute cu deficiență de iod în sol sau apă, trebuie să luăm în considerare adăugarea de suplimente cu iod, însă doar la recomandarea medicului veterinar curant.Pentru a preveni aparița afecțunilor glandei tiroide puteți folosi suplimente vitamino-minerale îmbogațite cu iod.Trebuie să cunoașteți faptul că peruşii masculi regurgitează seminţele pentru femelele pe care le curtează sau chiar și în oglindă (dacă femela nu există). Seminţele regurgitate sunt decojite, curate, întregi, dar acoperite de un mucus transparent. Peruşul le strânge în guşă, ele nu ajung în stomac să fie digerate. Este un obicei de curtare, care are loc atât în perioada de împerechere, dar şi în perioadele în care cei doi se alintă.De asemenea, perusul mascul regurgitează seminţe şi pentru pui, când are o familie. Femelele se întâmplă mai rar se regurgiteze seminţe, numai pentru pui. Dacă o femelă regurgitează seminţe fără să aibă pui, înseamnă că are o problemă de sănătate şi trebuie ajutată imediat.O altă afecțiune ce se impune drept diagnostic diferențial pentru problema perușului dumneavoastră ar fi:pierderea proprietății de relaxare a musculaturii sfincterului;îngustarea esofagiană datorată unor tumori;infecții bacteriene.Pentru un dioagnostic corect și un tratament adecvat perusul trebuie consultat de un medic veterinar.
Laura Dorca, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am un motănel de apoximativ 6-7 ani. Este un pisoi adoptat acum 4 ani. După ce a rămas la noi , l-am dus la veterinar , a primit un vaccin , a fost deparazitat si castrat. Acum 2 luni a fost diagnosticat cu Calcuvirus. Din 2 in 2 săptămâni veterinarul îl injectează cu Dexamrtazon si cam după o lună i-am administrat o cutie de Synulox. Avea afte purulente cu sângele în gură și un ochi ușor cu secreții.Acum boala a regresat mult , mai are putine afte pe lateralul gurii și la ochi cam la câteva zile mai face câte un "puchi" de culoare neagră.Îi dau acum numai pliculețe cu hrană umedă și nu îl mai las afară , unde sunt multe pisici fără stăpân. Sigur de afară a luat virusul și in plus nu vreau să infecteze și alte pisici sănătoase. Ce credeți că se mai poate face pentru a-i grăbi vindecarea? dacă se va mai vindeca vreodată...R: Caliciviroza se manifesta prin prin inflamația mucoasei cailor respiratorii anterioare, afecțiuni bucale și oculare. Principalele surse de contaminare sunt: contactul cu alte pisici bolnave, podelele, bolurile, litierele, paturile și mâinile nespălate a stăpânilor intrați în contact cu o pisica infectată. Calicivirusul poate supraviețui o săptămână pe obiectele sau zonele cu care pisica infectată a luat contact. După infectare, pisicile pot transmite virusul circa 30 zile prin secrețiile nazale și oculare. După aceasta perioadă virusul poate fi eliminat complet. Mai puțin de 50% dintre feline pot purta virusul 75 zile și se pot reinfecta după refacere. Calicivirusul este foarte greu de distrus în rândul unui grup de pisici. Tratamentul se bazează pe întărirea sistemului imunitar. Tratarea aftelor cu glicerină boraxată iar ochișori șterși cu o dischetă cu ser fiziologic. Cea mai buna metoda de prevenție împotriva calicivirozei este vaccinarea. Vaccinul se administrează când puiul are 9 săptămâni și după anual. De asemenea, este bine ca pisica sa trăiască într-un mediu liniștit și curat, să aibă bolurile de mâncare și apă curate, să nu intre în contact cu alte pisici dacă nu este vaccinată, alte pisici sa nu aibă acces la mâncarea ei, iar proprietarii să se spele pe mâini după ce mângâie o alta pisică și dacă aduce un nou membru în familie să se asigure că este sănătos. Pentru stimularea apetitului și întărirea sistemului imunitar puteți să îi oferiți suplimente nutritive cum ar fi: • Viyo Reinforces, un produs sub formă lichidă care conține vitamine și minerale. Această formulă lichidă pentru pisici are un conținut echilibrat de vitamine, minerale, proteine și oligoelemente, special concepute pentru vârsta animalului de companie. Acest produs ajută la îmbunătățirea activității florei intestinale și a digestiei, prin conținutul ridicat de fibre prebiotice. Dacă observați că nu va mânca, vă recomand să îi dați cu ajutorul unei seringi. • Supliment de vitamine pentru pisici Pet Phos Felin Croissance se recomandă pentru pisicile în creștere ; • VETOMUNE (Vet Expert) Suplimente pentru câini și pisici 120mg - Produsul sprijină îmbunătățirea imunității non specifice la câini și pisici, atât la nivel umoral cât și la nivel celular. Ideal pentru puii în creștere, animale în vârstă, animale slăbite/cu imunitate scăzută, femele gestante; • Impromune tablete - Supliment alimentar recomandat câinilor și pisicilor pentru optimizarea răspunsului imun și pentru o eficiență sporită a sistemului imunitar înnăscută și cel adaptativ; • RX Liquid Immuno; • RX Immuno Support capsule; • Supliment nutrițional Immune support pentru câini si pisici; Pentru liniștea dumneavoastră, vă recomandăm să mergeți la cabinetul veterinar unde s-a realizat consultația si s-a pus diagnosticul de Calciviroză , pentru ca medicul curant să revadă animăluțul.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Am o pisicuță de opt luni pe care am castrat-o de curand. I s-au administrat antibiotice și analgezice trei zile. La trei zile de la operație am observat o umflatura la operație, am mers la cabinet și i-a extras 2 ml de lichid din umflătură. Azi am fost iar și i-a extras încă 2 ml de lichid. Era de culoare roșiatică. A zis că e reacție alergică la fire. E normal sau trebuie să îmi fac griji? R: Seromul este o colecție de lichid în spațiile de sub pielea animăluțului ce apar în general în urma intervențiilor chirurgicale sau în urma unui traumatism cu un corp dur. După o astfel de intervenție chirurgicală poate să apară un serom. Recomandarea unei terapii adecvate se poate realiza doar de către medicul veterinar care a consultat animăluțul și a realizat intervenția chirurgicală, el știe cel mai bine ce tehnică operatorie a folosit. Așadar, reacția la firul de sutură poate să apară la orice animăluțul, fiind o reacție a organismului de respingere a unui corp străin. De obicei, seromul se vindecă de la sine, complet, în decurs de câteva săptămâni (corpul absoarbe încet lichidul respectiv). Dacă seromul nu este de dimensiuni mari și nu este dureros nu este necesar drenarea sa.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Î: Bună ziua. Întrucât am avut două experiențe neplăcute, aș vrea să vă întreb dacă există vreun virus care poate afecta papagalii peruși, cu perioada de incubație mare (minim 6 luni).Întreb acest lucru findcă mi-au murit doi papagali aduși în colivie când aveau câteva luni, iar în jurul vârstei de 2 ani aceștia au murit dintr-un motiv inexplicabil mie. După ce prima pasăre a murit, la câteva luni am adus o alta (pereche pentru cea rămasă singură în colivie), care și aceasta a murit după o vreme (mă refer la cea rămasă singură în primă fază). Acum a mai ramas în colivie doar ultima adusă, însă mi-e teamă să nu existe vreun virus care s-a transmis de la o pasăre la alta, să am o surpriza neplăcută și cu aceasta. Mulţumesc. RăzvanR: Nu pot formula un răspuns exact în privința problemei apărute la perușii dumneavoastră deoarece patologia acestor păsări este foarte variată și este greu de precizat cauza decesului, aceasta putându-se afla doar în urma efectuării examenului necropsic.Păsările de colivie sunt foarte sensibile, ele putând contacta o serie de afecțiuni virale, parazitare, bacteriene. Printre factorii etiologici se pot număra și carențele vitaminice (deficiențele calitative ale alimentației primite) sau stresul. Starea lor de sănătate poate fi uşor influenţată de condiţiile de microclimat, printre acestea numărându-se temperatura ambientală, curenţii de aer, condiţii stresante, prezenţa gazelor nocive sau a fumului de țigară.Păsările au aproximativ aceleași simptome în cazul multor boli. O pasăre este bolnavă dacă stă zgribulită, nu mai este vioaie, nu mai cântă, nu se mai toaletează, nu mai mănâncă. Aceste manifestări nu trebuie să apără toate simultan. Poate apărea o singură manifestare sau în diverse combinații.Majoritatea păsărilor încearcă să disimuleze starea de boală pentru că în natură pot deveni foarte ușor ținta prădătorilor atunci când sunt bolnave, de aceea uneori proprietarul ajunge cu pasărea la veterinar într-un stadiu în care tratamentul este posibil să nu mai aibă rezultatele scontate.Păsările sunt susceptibile la o serie de boli bacteriene, de regulă provocate de lipsa igienei sau de stres. Unii indivizi, care au imunitatea crescută, pot deveni purtători și transmit infecția la alte păsări, ei nemanifestând niciun semn clinic de boală. Uneori chiar și purtătorii pot face boala, dacă există factori favorizanți cum ar fi: vârsta (sunt mai predispuse la îmbolnăviri păsările foarte tinere și cele bătrâne), prezența unui factor stresant în mediu, stresul emoțional (cum ar fi, de exemplu, pierderea partenerului), sau orice alt factor care scade temporar imunitatea păsării.Printre bacteriile care provoacă îmbolnăviri la păsări se numără: Escherichia coli, Pseudomonas, Aeromonas, Serratia marcescens, Salmonella, Mycobacterium (în funcție de specia bacteriei, provoacă tuberculoza sau paratuberculoza aviară), Clostridia, Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Citrobacter, Pasteurella, Chlamydia psittaci (această bacterie produce boala cunoscută sub numele de clamidioză sau psitacoză, care se poate transmite și la oameni).Paraziții interni pot provoca atât tulburări gastrointestinale cât și afectarea altor organe interne. La peruși întâlnim frecvent Giardia și Coccidiile. Una dintre cele mai des întâlnite boli parazitare este trichomonoza (provocată de Trichomonas gallinae), însă aceasta apare destul de rar la păsările crescute în captivitate.Viruși, cum sunt cei din genurile Polyomavirus, Circovirus, Herpesvirus, Influenzavirus etc., pot produce afecțiuni letale sau pot scădea imunitatea păsărilor, acestea devenind astfel sensibile la acțiunea bacteriilor menționate mai sus.Dintre carențele vitaminice, cel mai des întâlnite sunt hipovitaminoza A, hipovitaminoza D și hipocalcemia.Păsările supraponderale sunt susceptibile la dezvoltarea artritei sau a bolii ficatului gras. Perusii pot dezvolta și tumori, cele mai frecvente fiind lipomul și fibromul.Pentru a preveni răspândirea eventualelor boli bacteriene la peruși, este necesar să aveți în vedere următoarele aspecte:animalele nou achiziționate trebuie ținute în carantină; cușca nu trebuie să fie suprapopulată; evitarea creerii unui mediu ambiant stresant pentru păsări; asigurarea unei diete echilibrate din punct de vedere nutrițional; dezinfectarea regulată a coliviei și accesoriilor; depozitarea hranei în locuri curate si cu umiditate scazută.
Adriana Florentina Florea, dr. med. vet | 29.08.2023.
Î: Bună ziua. Mi-am cumpărat o nimfă, iar vânzătorul mi-a spus că este mascul. Eu nu prea sunt sigură și aș dori să vă întreb cum pot recunoaște sexul nimfei? Vă mulţumesc.R: Testul ADN realizat dintr-o probă de sânge, sau din pene din regiunea pieptului sau coaja oului (în cazul puilor deabia eclozați) sunt metodele cu probabilitate de 100% în determinarea sexului papagalului nimfă. Sexarea chirurgicală este o altă metodă folosită în determinarea sexului, însă se folosește în principal pentru speciile de păsări de dimensiuni mai mari, deoarece e necesară anestezia.O altă metodă folosită în determinarea sexului ar fi examinarea oaselor pelvine și examinarea penajului. La baza abdomenului lor, nimfele au 2 oase rigide. În cazul femelelor, structura acestor oase este mult mai flexibilă, mai ales în cazul fememelelor ce au apucat deja să depună ouă. Acestă tehnică de determinare a sexului este bine să fie realizată de o persoane de specialitate, experimentată, deoarece o persoană fără experiență poate răni pasărea. Majoritatea crescătorilor sexează nimfele în funcție de coloritul și marcajele penajului. Multe din varietățile de culoare ale nimfelor sunt monomorfice, adică nu există niciun indiciu de pe penaj ce să ne ajute în determinarea sexului. Totuși varietățile de culoare Normal grey, Lutino, Silver, Cinnamons, Fallows vor avea fața colorată în galben deschis și cu pete portocalii intens colorate pe zona obrajilor. Femelele vor avea petele din obraji ceva mai slab colorate, cu fața colorată total în gri sau maroniu, de asemenea prezintă pete sub penejul aripilor, iar penajul cozii este dungat pe partea inferioară.Sexul poate fi determinat și după limbajul corporal al păsării. Astfel, masculii sunt ceva mai gălăgioși față de femele, de asemenea pot fi capabili să mimeze sunete sau cuvinte. Femelele pot face asta, însă într-un procent mult mai mic. Masculii vor începe să fluiere și să imite diferite sunete pe la vârsta de 6 luni. Limbajul corporal vă poate ajuta, să indentificați masculii, de regulă aceștia atunci când fluieră vor întinde aripile pe spate sub formă de inimă. Masculli în cușcă vor sta așezați pe barele cele mai de sus pentru a atrage atenția femelei. Sub influența hormonilor puteți observa că masculii adulți se masturbează. Spre deosebire de masculi, femelele când sunt pregătite să se împerecheze au un comportament mult mai subtil și greu de observat. Astfel acestea vor apleca capul în față, apoi vor ridica ușor coada, în tot acest timp vor ciripi ușor.La varietățile Lutino Whiteface sexul nu poate fi determinat vizual. Această varietate poate fi colorată în galben sau alb. De obicei indivizii cu pete portocalii în obrăjori sunt eliminați de la reproducție.Varietatea Lutino. Toți indivizii Lutino sunt colorați în galben pal sau alb pal cu obrajiori portocalii. La această varietate nu este permisă nici o pată de culoare gri pe suprafața corpului. Femelele Lutino au pete de culoare galben deschis pe sub aripi, precum și dungi galben deschis pe coadă. Aceste diferențe de colorit se vor observa doar cu ajutorul unei lumini foarte bune. Masculii nu prezintă aceste particularități de culoare.Varietatea Normal Grey are un dimorfism sexual evident. Femelele au fața și creasta de culoare gri, obrăjori portocalii, însă nu forte intens colorați. De asemenea, prezintă o tentă de galben pe frunte, cioc și ochi. Pe partea internă a aripilor penajului are pete galbene de culoare. Dungile de pe coadă sunt de culoare galben și gri. Masculii au obrăjorii intens colorați în portocaliu și fața de culoare galben intens. Creasta este galbenă, iar în vărf colorată cu gri.Varietatea Pearls se poate diferenția abia după prima năpârlire. Perlele sunt colorate în gri, galben, maroniu cu picățele albe ce le dau aspectul de perle. Masculii vor pierde acest colorit după prima năpârlire. Astfel după năpârlire masculii vor avea fața galbenă sau albă.Mutațiile vor rezulta în urma împerecherii dintre diverse varietăți de culoare. Mutațiile ce vor produce păsări de culoare gri sau maroniu cu semne de culoare alb sau galben includ Whiteface, Pastel Face, Yellow Cheek, Silver, Cinnamon, etc. Femelele au fața gri sau maronie, pete pe penajul feței interne a aripilor și dungi pe coadă. Femele vor avea obrajiori de o culoare mai estompată. Masculii vor avea fața și creasta albă sau galbenă și nu vor avea petele și dungile desenate pe penajul femelei.Dacă nu doriți ca nimfa dumneavoastră să se înmulțească nu este atât de impotant sexul acesteia. Atât femelele, cât și masculii de nimfă sunt animale de companie minunate. Doi masculi sau două femele se pot potrivi pentru a-și ține companie.
Laura Dorca, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Medic veterinar - MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Buna ziua! Va rog frumos sa ma ajutați dacă puteți. Pisica mea a lipsit o vreme de acasa și a apărut acasă cu a treia pleoapa și 2 răni de unde a căzut par. Nu știu ce sa fac și sunt departe de un veterinar. Va multumesc anticipat. R: Pleoapa a 3-a este cunoscută și ca membrana nictitantă. Este suficient de mare cât să acopere corneea, acționând ca un element de protecţie, îndepărtând depunerile şi distribuind pelicula lacrimală pe suprafața globului ocular. Când animalul este alert, aceasta este retrasă și este vizibilă doar o porțiune mică. Atunci când animalul este relaxat sau când clipește, pleoapa a treia trece în mod pasiv pe suprafața globului ocular. Mișcările pleoapei a treia sunt controlate parțial și de sistemul nervos simpatic. Funcțiile pleoapei a treia sunt: - distribuirea filmului lacrimal pe suprafața corneei- protecția corneei și îndepărtarea corpurilor străine de pe suprafața corneei- prezintă glandă lacrimală care secretă 30-50% din secreția precorneală- funcție imună prin foliculii limfoizi din structură Situații în care pleoapa a treia (membrana nictitantă) devine evidentă: - Tranchilizare. Unele medicamente ce afectează sistemul nervos pot duce la o evidențiere a pleoapei a treia, fiind un semn de intrare în acțiune al acestora- Febra.- Sinuzitele, rinitele, stomatitele, otitele, afecțiunile dentare, în general inflamațiile din zona capului.- Afecțiuni inflamatorii ale sistemului nervos central.- Slăbire accentuată, patologică.- Starea de șoc sau coma.- Traume, inflamații la nivelul ochiului, corp străin- Unele intoxicații.- Atunci când se pregătesc de luptă, în mod reflex, pleoapa a treia devine mai vizibilă, pentru a proteja ochii de traume severe. Puteți să îi curățați ochiul cu ser fiziologic îmbibat pe un disc demachiant, iar după ca și tratament local să îi aplicați un unguent/colir cu antibiotice de 3-4 ori pe zi. Pentru stabilirea exactă a cauzei ce a dus la apariția simptomelor și pentru administrarea unui tratament corespunzător, vă recomandăm să vă duceți cu animalul la o clinică veterinară pentru realizarea unui control medical de specialitate. Alopecia este o afecțiune des întâlnită la pisici, reprezentând o afecțiune a foliculului pilos și a părului, putând fi generalizată sau localizată, temporară sau definitivă. Alopecia poate proveni dintr-o serie de cauze ce necesită atenție sporită din partea stăpânilor și de cele mai multe ori un tratament de lungă durată, la recomandarea medicului veterinar. Printre cele mai frecvente afecțiuni care provoacă alopecie, se numără: - toaletare excesivă generată de stres sau durere- alergiile - pisicile pot dezvolta sensibilități la anumiți acarieni, alimente, proteine sau pot face alergii de contact- afecțiuni fungice - dermatofitoza și supradezvoltarea bacteriilor la nivelul pielii, pot avea drept rezultat căderea blănii- hipertiroidismul- hipersensibilitatea la paraziți, etc. Căderea părului nu se limitează doar la cauzele enumerate mai sus. Pot exista și alte afecțiuni mai grave, de aceea vă recomandăm să mergeți cu pisica la un cabinet veterinar în vederea unui consult. Cauza afecțiunilor cutanate este multifactorială, motiv pentru care stabilirea exactă a afecțiunii presupune investigații amănunțite. Pentru a putea pune un diagnostic cert și determinarea tratamentului adecvat de care pisica dumneavoastră are nevoie, trebuie realizat un consult dermatologic. Tratamentul problemelor cutanate diferă în funcție de afecțiunea identificată, putând conține: administrarea unei diete alimentare, tratamente locale (aplicarea de soluții/unguente, băi cu substanțe medicamentoase), terapie pe cale generală (pe cale orală sau injectabilă), administrarea de imunoterapie specifică, tratarea altor afecțiuni identificate etc. În anumite cazuri, dermatitele au nevoie de tratamente îndelungate de câteva săptămâni sau luni de zile.Vă recomandăm să îi faceți și o deparazitare externă.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Î: Bună ziua! Am 3 peruși: o fată matură are năsucul maroniu închis și mai am încă doi dar aceștia au năsucul un albastru deschis sunt tot fetițe? Pe cei doi îi am de anul trecut din septembrie și au aceeași culoare la năsuc - albastru deschis. Vă mulţumesc.R: Cea mai simplă și cel mai puțin invazivă cale de a determina sexul perușului e să așteptați împlinirea vârstei maturității (aproximativ 12 luni sau chiar mai mult) și dezvoltarea și colorarea cerumenului. Culoarea cerumenului diferă la masculi și femele.Dacă se dorește sexarea la vârsta juvenilă sau a perușilor adulți cu cerumenul nepigmentat sau pigmentat ambiguu (precum varietățile albino, lutino, sau varităților pestrițe sau a celor ce au culoarea ușor estompată) este mult mai complicat și ar trebui să se folosească o metondă invazivă pentru determinarea sexului, precum testul ADN (din sânge, pene sau coaja oului din care a eclozat) sau endoscopia chirurgicală. Examinarea culorii cerumenului perușilor maturi.Cerumenul este banda de piele ușor ridicată situată deasupra ciocului păsării, ce cuprinde nările perușului. Masculii și femelele tinere (mai mici de 12 luni) au, în general, cerumenul colorat în albastru, roz sau violet și nu ajută la determinarea sexului. Atunci când ajung la maturitate, 8-12 luni, culoarea cerumenului se schimbă, în funcție de sexul păsării. La masculii maturi, cerumenul va fi colorat în albastru intens sau violet intens. La femelele mature cerumenul se va colora în maro intens, sau în culoarea cafeniu-roșiatic , ocazional, în albastru albicios. De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că cerumenul masculilor depinde și de culoarea generală a penajului. Masculii cu un penaj normal colorat au culorea cerumenului albastră sau violet .Masculii cu penajul ușor estompat nu își vor schimba culoarea cerei forte mult față de cea din timpul creșterii și va fi colorată în roz sau violet.Culoarea maronie a cerumenului, ce se observă la femele este efectul nivelului ridicat de hormoni estrogeni. De obicei atunci când nivelul estrogenilor crește cerumenului femelei se schimbă din maro în cafeniu-roșietic. Se poate întâlni această culoare și la masculii bătrâni ce suferă de tumori testiculare secretoare de hormoni estrogeni.Trebuie să ținem cont de faptul că femelele de peruș ce prezintă un dezechilibru hormonal vor avea cerumenul colorat în albastru deschis o perioadă lungă de timp (chiar și luni de zile). Deseori anomalii ale unor organe interne pot duce la apariția unor astfel de dezechilibre (de exemplu afecțuni renale).Un alt criteriu pentru determinarea sexului perușilor ar fi examinarea membrelor. Astfel, hormonii responsabili în colorarea cerumenului în albastru la masculi, respectiv în maroniu la femele, acționează, de asemenea și asupra pielii membrelor , colorand-o similar cerumenului fiecărui sex în parte. Când perușii devin maturi pielea picioarelor se va colora într-o nuanță de albastru intens, la masculi și una de roz sau maroniu, la femele. Trebuie să avem în vedere ouatul, în determinarea sexului perusilorDacă unul din peruși va depune un ou, atunci aceea va fi femela. Doar femela de peruș stă pe ouă. Însă să aveți în vedere că dacă femela nu stă pe ouă asta nu însemnă că e mascul. Femela poate să nu depună ouă, asta datorită unor diverse motive, precum: vârsta (prea tânără sau prea în vârstă), malnutriție, afecțiuni ale tractului genital, retenția oului, condiții de stres.Masculii au corpul mai mare decât al femelelor. Masculii maturi tind să aibă o mărime mai mare decât femelele mature de peruș. De asemene, masculii au o formă a capului mai mare decât o au femelele. Penajul masculului este mult mai viu colorat decât al femelei. Toate aceste criterii se aplică doar în cazul exemplarelor sănătoase.Dacă vom evalua după acest criteriu trebuie să luăm în considerare și mutațile genetice ale masculilor (ce determină culorile mai șterse) , precum și varitățile de culoare albino, lutino, albastru deschis, galben pal, verde deschi, multicolorii etc.Comportamentul este un alt criteriu de diferențiere a sexelor la peruși. Masculii sunt ceva mai docili și învață să reproducă cuvinte. Dimineața și seara, aceștia vor cânta, scoțând sunete prelungi și variate. Un alt semn distinciv pentru masculi ar fi faptul că hrănesc femela.Femela nu cântă, însă poate vorbi sau scoate sunete atunci când dorește să atragă atenția. Femelele sunt mult mai jucăușe și curioase. Au tendința să roadă mai mult. Sunt ceva mai agrsive, mai nervoase și ciupesc mai tare decât masculii.Există câteva partirticularități pentru deosebirea sexului la perușii foarte tineri, însă acestea pot fi distinse doar de un crescător experimentat.Cerumenul celor două sexe are un aspect similar, la prima privire. Însă dacă ne vom uita mai atent se vor obeserva câteva diferențe subtile. Masculii tinere vor avea cerumenul colorat în roz sau în violet albăstrui. La femelă, în jurul nărilor se vor observa, cu greu, inele albicioase, iar restul cerumenului va fi colorat în bleu.Dacă ne vom uita, cu atenție la ochiul perusiului, atunci când acesta este liniștit vom observa că dimensiunea pupilei este mai mare la femela tânără și mai mică la mascul.
Laura Dorca, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Pisica mea de curand are un fel de iritatie pe cap, in zona urechii. Zilele trecute avusese o zgarietura si putin sange. Este deparazitata, sterilizata si are doi anisori. Afara iese foarte rar, adica poate o data la 2 luni si doar supravegheata, in curtea parintilor. Nu a avut niciodată boli de piele si nici nu a intrat in contact cu alte pisici. Nu se scarpina, doar ca arata foarte urat. In prima poza ii pusesem Baneocin unguent. Ma puteti ajuta cu un raspuns, o fi ceva grav? Va multumesc! R: Micozele sunt afecțiuni frecvente la pisici și căței, asociate cu un sistem imunitar slăbit. Cele mai importante ciuperci implicate în patogeneză sunt Trichophyton mentagrophytes. Părul animalelor devine friabil și cade, pielea rămânând uscată și hipercheratozată. Dermatita este un termen ce definește o inflamație a dermului însoțită de o serie de semne clinice așa cum sunt: căderea părului, prurit (scărpinat), hiperemie (înroșirea pielii), exfolieri, cruste, deformări ale pielii (vezicule, pustule) etc. Dermatitele pot avea mai multe cauze și anume: alergeni (dermatite alergice – alergiile alimentare pot fi la sursa de proteină, la gluten, la soia, la ouă, la coloranții alimentari, la aditivi etc.), bacterii, fungi, paraziți, traumatisme (dermatite de contact), dermatite a căror cauză rămâne necunoscută (dermatite atopice), dermatite seboreice. Dermatofitoza reprezintă o afecțiune fungică frecvent întâlnită la câini și pisici. Agenții etiologici răspunzători de apariția acestei afecțiuni sunt reprezentați de următoarele specii de fungi dermatofiți: Microsporum canis (circa 70% din cazuri), urmat de către Trichophyton ssp. (cca. 20%) și Microsporum gypseum (cca. 10%).Dermatofitoza afectează părul, unghiile, dar și porțiunile superficiale ale pielii animalelor. În mod obișnuit această afecțiune nu afectează starea generală a animalului, dar este importantă din punct de vedere epidemiologic deoarece are un caracter zoonotic (se transmite și la om). Din păcate, această boală necesită un tratament de lungă durată. Atunci când dvs. aplicați tratamentul local acasă (unguente) trebuie să purtați mânuși. Ulterior, mâinile vor fi spălate cu săpun după care este indicat să le dezinfectați utilizând un antiseptic. Cremele antifungice sunt deosebit de utile și în majoritatea cazurilor duc la vindecare. Este obligatoriu ca pe lângă tratamentul care se aplică animalului să se realizeze și decontaminarea spațiului frecventat de acesta. Datorită faptului că animalul se poate recontamina din mediu decontaminarea tuturor suprafețelor cu care a avut contact animalul trebuie să se realizeze de la inițierea tratamentului și trebuie repetată de mai multe ori până când animalul este vindecat: • Spălarea obiectelor din casă se face în apă fierbinte cu souție de clorhexidină, apoi se imersează în soluție de hipoclorit de sodiu 0,5% timp de 10 minute.• Se vor arunca obiectele ce nu pot fi decontaminate în profunzime – în special obiectele folosite pentru ascuțirea ghearelor;• Toate suprafețele vor fi aspirate riguros, spălate cu detergent și clătite cu soluție 1:30 de hipoclorit de sodiu• Obiectele personale mai pot fi decontaminate cu ajutorul spray-urilor antifungice pulverizați, așteptați să acționeze 2 ore, apoi spălați cu un detergent obișnuit. Dacă animalul dvs. are părul lung îl puteți tunde deoarece îndepărtarea blănii favorizează contactul medicației topice cu leziunile tegumentare și, în același timp acest aspect limitează și portajul de spori. Tratamentul trebuie continuat și după vindecarea clinică, deoarece aceasta precede întotdeauna vindecarea micologică, iar sistarea terapiei conduce la recidive. În cazurile în care boala dobândește o formă sistemică, specialiștii veterinari recurg la introducerea în protocolul terapeutic a preparatelor fungice și a antibioticelor sub formă de comprimate sau soluții injectabile. Pe lângă agenții antifungici și antibacterieni, în dermatofitoză se recomandă să se utilizeze și agenți imunostimulatori și vitamine, în special vitamina A. Printre substanțele antifungice utilizate în terapia dermatofitozelor la câini și pisici se numără: - Ketoconazol (comprimate 200 mg, șampon 2%); - Crotamitol (Veteusan - sol concentrata, diluția de 1:1 cu apă la pisici) - Griseofulvină ( Fulcin -comprimate 250mg); - Terbinafină (Lamisil - comprimate 250 mg); - Itraconazol (Sporanox - capsule 100 mg, soluție orală 10mg/ml); Menționăm că aceste substanțe se administrează doar la recomandarea medicului veterinar care va examina animăluțul! Dacă încercați dumneavoastră să-i administrați un tratament fără recomandare îi puteți face mai mult rău decât bine. În vederea terapiei antifungice și antibiotice, se recurge la efectuarea unei antifungigrame și antibiograme, pentru furnizarea informațiilor despre terapia optimă în cazul respectiv. Comparativ cu tratamentele clasice antimicotice, imunoprevenția este un mijloc de a combate dermatofitozele la animale, iar în anumite țări (printre care și România), dezvoltarea și utilizarea pe scară largă a vaccinurilor s-a dovedit a fi o metodă foarte bună de prevenire a micozelor în rândul animalelor de companie (câini și pisici) câștigând din ce în ce mai mult teren. Cel mai indicat este ca dvs. să vă prezentați cu animăluțul la un cabinet veterinar/clinică veterinară deoarece un diagnostic corespunzător se poate pune doar în urma efectuării
Maxi Pet | 29.08.2023.
Î: Bună ziua. Am o problemă cu unul dintre papagali (perus): duminică am văzut că are cloaca foarte umflată, se observă ca și cum ar avea un ou. Nu știu ce să fac sunt foarte speriată să nu îl pierd. Prima oara am crezut că este balonat și l-am urmărit și mănânca, își face nevoile. Vă mulţumesc. R: Retenția oului este o problema serioasă de sănătate a păsării, ce se consideră urgență medicală și necesită intervenția obligatorie a unui medic veterinar.Retenția oului reprezintă incapacitatea femelei de expulzare a oului în extrerior sau traversare a oului de-a lungul oviductului, acesta putând să se blocheze lângă cloacă, sau la un nivel superior al tractului reproductiv. Reteția oului poate apărea în mod special la speciile de păsări mici, precum agapornis, nimfe, peruși, canari, cinteze.Posibilitatea spargerii oului în interiorul oviductului este foarte mare și poate duce la apariția diverselor infecții sau deteriorarea țesuturilor adiacente iar dacă este lăsat netratat poate determina moartea păsării.Tratamentul acestei afecțiuni se va realiza, obligatoriu, de către un medic veterinar. Acesta poate ajuta la eliminarea oului printr-un masaj ușor, dacă acesta intervenție nu dă rezultate se va recurge la spargere oului în interiorul tractului și scoatrea lui pe bucățele. Dacă cumva oul este deja spart oviductul se va curața bine de fragmentele de coajă și reziduri ale oului pentru a evita infecțiile.Cauzele apariției acestei afecțiuni sunt:Deficiența de calciu și vitamina D, asociat cu nivele scăzute ale caciului în sânge. Suplimentarea dietei cu produse ce conțin un nivel crescut de calciu și vitamina D este condiția principală pentru evitarea retenției. De asemenea în zonele unde accesul păsării la lumină naturală este limitat este bine să veniți în ajutor cu lămpi cu spectru larg ce emană radiații UVA și UVB.Toate suplimentele administrate trebuie să fie sub un control strict al medicului veterinar curant, deoarece excesul de vitamină D, poate induce afecțiuni renale.Malnutriția cauzată de dieta bazată doar pe semințe sau diete cu un nivel proteic scăzut.Viața sedentară – predispuse sunt în special păsările ce sunt ținute captive în cuști mult prea mici în comparație cu dimensiunea numărul lor. Lipsa exercițiul ducând, în timp la apariția obezități și/sau a distrofiilor musculare.Un risc crescut de apariție a retenției oului îl au păsările bătrâne sau bolnave.Deficiența de vitamina E și seleniu afectează sănătatea tractului reproductiv, iar uneori problema nu ține de ou, ci de mușchii slab dezvoltați ai păsării.Lipsa calciului, precum și altor nutrienți, vor determina apariția unui ou cu coajă moale, ce este mai mare decât în mod normal și cu forme anormale. Această coajă moale determină retenția oului în interiorul corpului femelei deoarece musculature din tractul reproductive nu poate cuprinde în mod corect oul și să îi înlesnească traversarea către exterior. De asemenea lipsa de calciu și alți nutrienți necesari fucționării normale a organismului poate provoca apariția unor tulburări de contractibilitate ale mușchilor, astfel încât să nu poată să expulzeze la exterior oul.Infecții, disfuncții precum și anomalii genetice ale tractului reproductive, pot duce la apariția de retenții ale oului.Primul simptom al femelei care sufera de retenția oului este timpul îndelungat petrecut pe fundul coliviei. Aceasta poate ține coada în sus și prezintă distensie abdominală, prezintă dorința de a împinge oul afară, dar nu poate, respirație greoaie. Constipatia sau excrementele apoase sunt alte simptome specifice, dar în multe cazuri, umflatura abdominală a păsării, însoțită de absența depunerii unui ou, este suficienta pentru a da un semnal de alarmă cu privire la situaţia păsării. Oul poate compresa pe nervii ce controlează musculatura membrelor, determinând incapacitatea păsării de a se cocoța. Membrele pot căpăta o culoare albastruie, ce indică o problemă vasculară. De asemenea pasărea poate scoate sunete ușoare de durere.Diagnosticul se va face doar de un medic veterinar și se poate realiza prin examenul clinic amănunțit combinat cu deverse examene paraclinice precum radiografie sau ecografie.În retenția oului este neaparat necesar un tratament cât mai rapid, realizat de medicul veterinar. Tratamentul depinde de starea avansată a problemei, dar și de locul unde a fost blocat oul în organismul femelei.Prevenirea retenției oului la păsări este reprezentată, în primul rând de alimentația corectă. O dietă ce include numai semințe nu oferă păsării suficiente vitamine și minerale, fiind necesar adaosul periodic de fructe și legume proaspete sau suplimente alimentare. Dacă pasărea are la dispoziție o colivie în care se poate mișca în voie, ce este expusă și la lumina soarelui, dar nu în mod direct, riscul de retenție scade.
Laura Dorca, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Medic veterinar - MAXI PET Str. Sibiului, nr.10 Șelimbăr, Jud. Sibiu, Șelimbăr Î: Am un motan de 3 ani jumatate si vreau sa il castrez deoarece a inceput sa-mi marcheze prin casa. Daca merg la clinica si ii fac analizele de sange de globule albe si ekg este de ajuns ca sa stiu ca din punct de vedere al sanatatii e ok? Precizez ca anestezia se va face cu masca inhalstorie si metoda de castrare va fi cea minim invaziva. R: Castrarea masculilor este o intervenție chirurgicală prin care sunt îndepărtate testiculele acestuia. Este o operație ireversibilă. Odată făcută intervenția, motanul nu va mai putea avea pui niciodată. Castrarea se face dintr-o serie de motive. Avantajele castrării : -pentru marea majoritate a proprietarilor faptul că animalul nu va mai putea avea pui este principalul motiv pentru care optează pentru castrare;-reducerea mirosului și a comportamentului de marcare a teritoriului cu urină;-reducerea comportamentului agresiv cu alți motani;-reduce riscul de a contacta o serie de boli cum ar fi leucemia felină, imunodeficienţa felină și peritonita infecțioasă felină.-reducerea riscului de suferi diverse accidente. În cazul pisicilor care au acces afară se reduce riscul de fi lovite de mașini, de a fi mușcate de câini etc.-reducerea riscului de apariție a cancerului, testosteronul fiind principalul factor în declanșarea proceselor tumorale în special cele de la nivel testicular. Cu cât intervenția este făcută mai devreme cu atât riscul de apariție a bolii este mai redus, inclusiv pentru bolile prostatei. Castrarea este recomandată la vârsta de 4-6 luni.-reducerea riscului de apariție a unor tulburări metabolice;-reducerea suprapopulării.Dezavantajele castrării: -este o intervenție chirurgicală simplă, însă care totuși necesită anestezie. Un număr foarte mic de animale au probleme la anestezie sau în timpul recuperării postoperatorii însă, cu ajutorul personalului calificat, cu o supraveghere atentă, riscul se reduce foarte mult, dar nu poate fi eliminat complet. Cu cât animalul este mai tânăr cu atât riscul de a apărea complicații este mai mic.-riscul de a lua în greutate. Cu o evidentă atentă a greutății animalului și cu un management nutrițional potrivit nu este nici un motiv pentru care animalul să ia în greutate după castrare.-riscul de manifesta obstrucții uretrale, însă cu o dietă potrivită se poate preveni formarea de cristale în urină. Există diete special create pentru pisici castrate care au rolul de a preveni, pe de o parte, formarea de cristale în urină și, pe de altă parte, îngrășarea. Punând în balanță beneficiile și dezavantajele castrării, aceasta se înclină în favoarea castrării, excepție făcând animalele folosite la reproducție. La masculii procedura de castrare e foarte simpla. Sunt necesare două incizii mici la nivelul sacilor testiculari. Îndepărtarea testiculelor se face foarte rapid. Datorita dimensiunii mici a inciziei de cele mai multe ori nici nu e necesara sutura. Imediat după operație motanul poate fi luat acasă. Se recomanda supraveghere din partea stăpânului în primele 24 de ore. Cea mai bună decizie în privința sterilizării o puteți lua împreună cu medicul veterinar curant, acesta cunoaște cel mai bine istoricul pisicii dumneavoastră și vă poate ajuta să luați decizia cea mai bună atât pentru dumneavoastră cât și pentru motanul dumneavoastră.
Medic veterinar | 29.08.2023.
Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună seara! As dori sa va adresez o intrebare referitor la pisica mea, am observat ca de cam 2 saptamani are tusa seaca de vreo 2-3 ori pe zi si dupa revine la normal, apetit are si se comporta normal, este jucausa. Oare care ar putea cauza? Va multumesc anticipat! R: Tusea este un simptom ce poate fi corelat cu o serie de patologii diverse și poate avea mai multe cauze. Aceasta poate fi consecința inhalării unor gaze iritante, poate fi determinata de infecții ale căilor aeriene superioare, de paraziți ai aparatului respirator sau prezența diverselor formațiuni la acest nivel. Tusea poate să apară și în cazul existenței unui obstacol în căile aeriene. Altă cauză a tusei este evoluția unui proces inflamator la nivelul căilor aeriene. Acesta se poate localiza la nivelul laringelui, traheei, bronhiilor sau a plămânului, astfel putând-se diagnostica laringita, traheita, bronșita sau pneumonia. Inflamația la acest nivel poate fi rezultatul acțiunii unor factori alergici, iritanți, infecțioși, parazitari etc. Diagnosticul în aceste cazuri se pune în urma realizării unui consult medical veterinar general completat de realizarea unor analize de sânge și/sau a unor investigații imagistice (ecografie, radiografie). Recomandarea noastră este de a se efectua un control la medicul veterinar curant pentru a se putea stabili cu exactitate cauzele acestei tuse și pentru a se putea efectua tratamentul corespunzător.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua, intrebarea mea ar fi următoarea: aseară când am ajuns acasă am văzut ca pisica mea se linge destul de des in zona genitală si la litieră merge destul de des, stă multișor si face puțin treaba mică. Are vreo problema urinară oare? De mâncat ,mănâncă bine, bea si apă. E si jucăușă, de la 3 noaptea are chef de joacă și a început să fie destul de vorbareață. Ce imi recomamdați ? Mulțumesc.R: Vă recomandăm efectuarea unor analize pentru urină. Este posibil ca animăluțul dvs. să aibă pietre/nisip la nivelul vezicii urinare sau anumite afecțiuni ale rinichiului.Poate fi vorba despre o afecțiune numită urolitiază. Această afecțiune se caracterizează prin formarea de nisip sau chiar pietre (calculi sau uroliți) în tractul urinar, la nivelul rinichilor, ureterelor sau a vezicii urinare. Cel mai frecvent apare la nivelul vezicii. Calculii apar ca urmare a suprasaturării urinei cu anumite minerale. Factorii favorizanți sunt: • concentrațiile crescute ale anumitor minerale, • modificările pH-ului urinar (acidifiere sau alcalinizare), • concentrație crescută a urinei, • prezența sau absența unor stimulatori ai formării de cristale. Denumirea calculilor este stabilită în funcție de mineralul ce predomină în compoziție. Este necesară identificarea cristalelor pentru a se stabili un tratament adecvat în funcție de tipul de cristale. Factorii care contribuie la dezvoltarea uroliților sunt: • factori genetici • modificările compoziției hranei și a aportului hidric • boli metabolice • boli congenitale • infecțiile bacteriene de la nivelul tractului urinar. Litiaza urinară este suspectată la animăluțele care prezintă sau nu hematurie (urinare cu sânge), disurie (urinare dificilă, dureroasă) și anurie (absența totală a urinării consecutiv obstrucției uretrei). Calculii pot migra în partea inferioară a tractului urinar determinând obstrucție și boala tractului urinar inferior. De asemenea se mai întâlnește prezența durerii abdominale. În cazul în care blocajul nu este rezolvat se poate ajunge la complicații grave, incluzând ruptura vezicii urinare și pătrunderea conținutului acesteia în cavitatea abdominală. Simptomele diferă în funcție de tipul cristalelor, de localizarea acestora, de caracteristicile fizice ale pietrelor (dacă sunt netede sau au suprafața neregulată) și de prezența infecțiilor bacteriene suprapuse. Diagnosticul se pune pe baza simptomatologiei și pe baza examenelor paraclinice (sediment, urocultura, ecografie etc). Tratamentul poate să includă una sau mai multe din următoarele indicații: • tratamentul infecțiilor bacteriene prin administrarea de antibiotice și antiseptice urinare. Se recomandă realizarea unei uroculturi pentru identificarea speciilor bacteriene implicate precum și o antibiogramă pentru a alege antibioticul cel mai potrivit. Repetarea uroculturii se va realiza la 5-7 zile după terminarea tratamentului cu antibiotic, pentru a se asigura vindecarea infecției bacteriene. • îndepărtarea pietrelor prin intervenții chirurgicale sau prin tratament dietetic. Dacă se încearcă o dietă sau nu, depinde de starea generală de sănătate a animalului, de tipul cristalelor, de localizarea și numărul calculilor și dimensiunea acestora. În majoritatea cazurilor de oxalați de calciu tratamentul este chirurgical și constă în îndepărtarea calculilor. Atunci când calculii sunt de dimensiuni mici se instituie un tratament dietetic administrându-se diete alimentare specifice, care au un conținut ridicat de magneziu. Se stimulează ingerarea de apă înainte și după mese, ajutând astfel la dizolvarea calculilor. Gamele de diete veterinare- și suplimente pentru probleme urinare sunt: - Advance VD Urinary – hrană uscată pentru pisici ce suferă de afecțiuni ale tractului urinar inferior legate de cristalele de struviți (fosfat de amoniu și magneziu), struviți urolitiazici - Integra Cat Protect Urinary – hrană umedă cu curcan, pui sau vită și fără cereale - Hill's PD Feline C/D cu Pui sau cu Pește Oceanic – hrană uscată și umedă pentru reducerea recurenţei calculilor de tip struvit (boala tractului urinar inferior) - Hill's PD Feline S/D – hrană uscată și umedă pentru dizolvarea calculilor urinari la pisici - Hill's Metabolic + Urinary – hrană uscată și umedă pentru controlul greutății și ținerea sub control a Bolilor Tractului Urinar Inferior la Pisică (BTUIP), inclusiv cristale sau calculi urinari, dopuri uretrale și cistită idiopatică precum și pentru dizolvarea struviţilor - Purina Veterinary Diets Feline UR Urinary St/Ox – hrană uscată și umedă ce asigura dieta alimentară în cazul depunerilor de struviți la nivelul tractului urinar - Royal Canin VD Urinary S/O High Dilution – hrană uscată cu proprietăți de acidifiere a urinei şi nivelul scăzut de magneziu pentru dizolvarea calculilor urinari pe bază de struvit și reducerea recurenței acestora - Royal Canin VD Urinary S/O – hrană uscată și umedă cu proprietăți de acidifiere a urinei și nivelul scăzut de magneziu pentru dizolvarea calculilor urinari pe bază de struvit şi reducerea recurenței acestora. Suplimente nutritive ce pot fi oferite pentru probleme urinare sunt: - RxVitamins Cranberry - supliment botanic cu proprietati anti-infecțioase pentru tractusul urinar, profilactic și terapeutic în combaterea calculilor urinari de tip brushite (fosfați acizi de calciu) și struvite (fosfați de amoniu-magneziu) - ORME Naturali Pastă Struvipet - adjuvant pentru acidificarea urinii la câini și pisici. Poate fi vorba și despre prezența unei cistite sau a unei infecții urinare ce determină urinări dese, cu semne de durere, uneori cu striuri de sânge. Trebuie stimulat consumul de apă: • puneți întotdeauna la dispoziție un castron cu apă - animalele de companie trebuie să aibă acces la apă proaspătă și curată pe tot parcursul zilei. • schimbați apa des. • asigurați-vă că bolul este suficient de mare - pisicilor le plac castroanele încăpătoare. Dacă mustățile lor ating marginile castronului, e puțin probabil că vor bea din el. Mustățile sunt organe sensibile, iar pisicilor le displace senzația resimțită la frecarea acestora de marginile bolului. • Luați în calcul apa curgătoare - exista in magazinele de specialitate diverse fântâni pentru pisici, care datorita fluxului proaspăt de apă, acestea reprezintă o modalitate excelentă de a încuraja pisica sa bea mai multă apa • Treceți la mâncare cu umiditate mai ridicată . Cea mai de succes terapie pentru calculii și cristalele de struvit este profilaxia- alimentația corectă și asigurarea unui consum suficient de apă la câini și la pisici. Pentru a vă asigura ca animalul nu urinează des din cauze unei afecțiuni prezente la nivelul aparatului urinar este recomandată realizarea unui consult la un cabinet veterinar, precum și realizarea unor analize de sânge (hematologie și biochime) și de urină (sumar și sediment). Pe baza rezultatelor obținute, medicul veterinar va putea pune un diagnostic de certitudine și va putea prescrie un tratament adecvat. Este posibil ca animăluțul dvs. să aibă pietre/nisip la nivelul vezicii urinare sau anumite afecțiuni ale rinichiului.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună ziua, intrebarea mea ar fi următoarea: aseară când am ajuns acasă am văzut ca pisica mea se linge destul de des in zona genitală si la litieră merge destul de des, stă multișor si face puțin treaba mică. Are vreo problema urinară oare? De mâncat ,mănâncă bine, bea si apă. E si jucăușă, de la 3 noaptea are chef de joacă și a început să fie destul de vorbareață. Ce imi recomamdați ? Mulțumesc.R: Vă recomandăm efectuarea unor analize pentru urină. Este posibil ca animăluțul dvs. să aibă pietre/nisip la nivelul vezicii urinare sau anumite afecțiuni ale rinichiului.Poate fi vorba despre o afecțiune numită urolitiază. Această afecțiune se caracterizează prin formarea de nisip sau chiar pietre (calculi sau uroliți) în tractul urinar, la nivelul rinichilor, ureterelor sau a vezicii urinare. Cel mai frecvent apare la nivelul vezicii. Calculii apar ca urmare a suprasaturării urinei cu anumite minerale. Factorii favorizanți sunt: • concentrațiile crescute ale anumitor minerale, • modificările pH-ului urinar (acidifiere sau alcalinizare), • concentrație crescută a urinei, • prezența sau absența unor stimulatori ai formării de cristale. Denumirea calculilor este stabilită în funcție de mineralul ce predomină în compoziție. Este necesară identificarea cristalelor pentru a se stabili un tratament adecvat în funcție de tipul de cristale. Factorii care contribuie la dezvoltarea uroliților sunt: • factori genetici • modificările compoziției hranei și a aportului hidric • boli metabolice • boli congenitale • infecțiile bacteriene de la nivelul tractului urinar. Litiaza urinară este suspectată la animăluțele care prezintă sau nu hematurie (urinare cu sânge), disurie (urinare dificilă, dureroasă) și anurie (absența totală a urinării consecutiv obstrucției uretrei). Calculii pot migra în partea inferioară a tractului urinar determinând obstrucție și boala tractului urinar inferior. De asemenea se mai întâlnește prezența durerii abdominale. În cazul în care blocajul nu este rezolvat se poate ajunge la complicații grave, incluzând ruptura vezicii urinare și pătrunderea conținutului acesteia în cavitatea abdominală. Simptomele diferă în funcție de tipul cristalelor, de localizarea acestora, de caracteristicile fizice ale pietrelor (dacă sunt netede sau au suprafața neregulată) și de prezența infecțiilor bacteriene suprapuse. Diagnosticul se pune pe baza simptomatologiei și pe baza examenelor paraclinice (sediment, urocultura, ecografie etc). Tratamentul poate să includă una sau mai multe din următoarele indicații: • tratamentul infecțiilor bacteriene prin administrarea de antibiotice și antiseptice urinare. Se recomandă realizarea unei uroculturi pentru identificarea speciilor bacteriene implicate precum și o antibiogramă pentru a alege antibioticul cel mai potrivit. Repetarea uroculturii se va realiza la 5-7 zile după terminarea tratamentului cu antibiotic, pentru a se asigura vindecarea infecției bacteriene. • îndepărtarea pietrelor prin intervenții chirurgicale sau prin tratament dietetic. Dacă se încearcă o dietă sau nu, depinde de starea generală de sănătate a animalului, de tipul cristalelor, de localizarea și numărul calculilor și dimensiunea acestora. În majoritatea cazurilor de oxalați de calciu tratamentul este chirurgical și constă în îndepărtarea calculilor. Atunci când calculii sunt de dimensiuni mici se instituie un tratament dietetic administrându-se diete alimentare specifice, care au un conținut ridicat de magneziu. Se stimulează ingerarea de apă înainte și după mese, ajutând astfel la dizolvarea calculilor. Gamele de diete veterinare- și suplimente pentru probleme urinare sunt: - Advance VD Urinary – hrană uscată pentru pisici ce suferă de afecțiuni ale tractului urinar inferior legate de cristalele de struviți (fosfat de amoniu și magneziu), struviți urolitiazici - Integra Cat Protect Urinary – hrană umedă cu curcan, pui sau vită și fără cereale - Hill's PD Feline C/D cu Pui sau cu Pește Oceanic – hrană uscată și umedă pentru reducerea recurenţei calculilor de tip struvit (boala tractului urinar inferior) - Hill's PD Feline S/D – hrană uscată și umedă pentru dizolvarea calculilor urinari la pisici - Hill's Metabolic + Urinary – hrană uscată și umedă pentru controlul greutății și ținerea sub control a Bolilor Tractului Urinar Inferior la Pisică (BTUIP), inclusiv cristale sau calculi urinari, dopuri uretrale și cistită idiopatică precum și pentru dizolvarea struviţilor - Purina Veterinary Diets Feline UR Urinary St/Ox – hrană uscată și umedă ce asigura dieta alimentară în cazul depunerilor de struviți la nivelul tractului urinar - Royal Canin VD Urinary S/O High Dilution – hrană uscată cu proprietăți de acidifiere a urinei şi nivelul scăzut de magneziu pentru dizolvarea calculilor urinari pe bază de struvit și reducerea recurenței acestora - Royal Canin VD Urinary S/O – hrană uscată și umedă cu proprietăți de acidifiere a urinei și nivelul scăzut de magneziu pentru dizolvarea calculilor urinari pe bază de struvit şi reducerea recurenței acestora. Suplimente nutritive ce pot fi oferite pentru probleme urinare sunt: - RxVitamins Cranberry - supliment botanic cu proprietati anti-infecțioase pentru tractusul urinar, profilactic și terapeutic în combaterea calculilor urinari de tip brushite (fosfați acizi de calciu) și struvite (fosfați de amoniu-magneziu) - ORME Naturali Pastă Struvipet - adjuvant pentru acidificarea urinii la câini și pisici. Poate fi vorba și despre prezența unei cistite sau a unei infecții urinare ce determină urinări dese, cu semne de durere, uneori cu striuri de sânge. Trebuie stimulat consumul de apă: • puneți întotdeauna la dispoziție un castron cu apă - animalele de companie trebuie să aibă acces la apă proaspătă și curată pe tot parcursul zilei. • schimbați apa des. • asigurați-vă că bolul este suficient de mare - pisicilor le plac castroanele încăpătoare. Dacă mustățile lor ating marginile castronului, e puțin probabil că vor bea din el. Mustățile sunt organe sensibile, iar pisicilor le displace senzația resimțită la frecarea acestora de marginile bolului. • Luați în calcul apa curgătoare - exista in magazinele de specialitate diverse fântâni pentru pisici, care datorita fluxului proaspăt de apă, acestea reprezintă o modalitate excelentă de a încuraja pisica sa bea mai multă apa • Treceți la mâncare cu umiditate mai ridicată . Cea mai de succes terapie pentru calculii și cristalele de struvit este profilaxia- alimentația corectă și asigurarea unui consum suficient de apă la câini și la pisici. Pentru a vă asigura ca animalul nu urinează des din cauze unei afecțiuni prezente la nivelul aparatului urinar este recomandată realizarea unui consult la un cabinet veterinar, precum și realizarea unor analize de sânge (hematologie și biochime) și de urină (sumar și sediment). Pe baza rezultatelor obținute, medicul veterinar va putea pune un diagnostic de certitudine și va putea prescrie un tratament adecvat. Este posibil ca animăluțul dvs. să aibă pietre/nisip la nivelul vezicii urinare sau anumite afecțiuni ale rinichiului.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 29.08.2023.
Medic veterinar - MAXI PET Bd. Chimiei, nr. 2 (zona comerciala, intersectie Bd.Tudor Vladimirescu cu Bd.Chimiei), Iasi Î: Buna ziua! Cu ce imi pot hrani pisica de 5 ani care sufera de stomatita? E stilizata și e grasuta deja. Ii dădeam un pic de mancare dimineața și bobite seara, dar mi s-a recomandat sa ii dau doar mâncare umeda. Cu 2 plicuri pe zi nu se satura și miaună lângă cutia unde avea boabe. Exista ceva bobite moi? Dacă ii înmoi boabele in supa nu le mănâncă...e mofturoasa.R: Stomatita este o inflamatie cronica a mucoasei bucale si a gingiei. Poate afecta toate pisicile, dar apare mai devreme si mai sever la pisici de rasa pura (Maine Coon, siameze, persane, himalayane, birmaneze etc.).La pisici, inflamatia in special in partea caudala (partea din spate) a cavitatii bucale (orofaringe) este denumita in mod obisnuit stomatita sau stomatita orala caudala. Poate ca cel mai potrivit termen medical pentru aceasta afectiune este gingivostomatita cronica felina. Pisica se va hrăni exact ca inaite, nefiind necesara hrana speciala,gingia la feline este foarte dura(diferit de om), deasemenea masticatia este diferita, motiv pentru care pisica se poate hrani cu hrana uscata fără probleme.In cazurile de stomatita cu debut juvenil, boala raspunde destul de bine la un control medical intens. Primul aspect pe care trebuie sa ne concentram este dieta pisicii. Este fundamental sa apelam la o dieta antiinflamatoare, care elimina toate sursele potentiale de alergeni alimentari.Alimentele care trebuie eliminate imediat sunt: fructe de mare, carne de pasare, carbohidrati precum porumb, orez, cartofi si grau.Apoi va trebui sa interveniti la dinti. Daca pisica are o cantitate semnificativa de placa si tartru, este necesara o curatare profunda sub anestezie pentru a elimina toata infectia de-a lungul si sub linia gingiei. Alternativ, exista produse naturale eficiente care trebuie aplicate pe dinti, si care elimina treptat placa si tartrul. Ca recomandare ar fi conservele de la Brit obesity, iar ca hrana uscata Brit sterilised veterinary nu este o mancare semiumeda, dar este o hrana ce îi satisface toate nevoile.
Maxi Pet | 29.08.2023.
Medic veterinar - MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti Î: Bună dimineața, am două pisici, un băiat și o fetiță, amândoi sunt salvați de pe stradă. Fetița a fost prima adusa în casă, iar la doi ani băiatul, amândoi sunt sterilizați. Am o mare problemă cu ei, nu se acceptă deloc, se bat, se fugăresc... Băiatul este cam posesiv, tot ce este al fetei și le însușește - de la jucării până la mâncare. Va rog sa ma ajutați cu un sfat. Nu aș dori sa dau niciuna din ele. Va mulțumesc. R: Pentru a diminua din fenomenul de dominanta al masculului trebuie sa cresteti numarul de castroane cu apa, cu hrana si numarul litierelor. Trebuie sa aveti 3 din fiecare, de obicei pentru proprietarii care detin mai mult de o pisica, numarul acestor obiecte ar trebuie sa fie cu unu in plus fata de numarul felinelor detinute, asta pentru a avea acces in mod egal la nevoile fiziologice de baza, fara a exista confruntari. Cele 3 litiere trebuie pozitionate separat fara de cele 3 castroane de apa si cele 3 castroane de mancare (in timp ce se hranesc nu ar trebui sa vina miros de la litiere) . In cazul jucariilor se aplica aceeasi regula.In plus, foarte eficient este Feliway diffuser, un aparat care prezinta o rezerva de lichid atasata prin care se elibereaza treptat in mediu analogici sintetici ai feromonilor faciali (substante care se gasesc in mod natural pe fata, labutele pisicilor si care sunt secretate de acestea pentru a marca teritoriul). Acest aparat face ca pisica sa se simta in siguranta si le reduce instinctul de dominare.De asemenea, puteti pe o perioada de o luna sa administrati pisicii dominante suplimente de calmare: Kalmvet 1 capsula pe zi, ca atare direct pe gura sau lichidul din capsula aplicat pe hrana; Sanal Relax ½ tbl pentru greutate corporala < de 2,5 kg si 1 tbl pentru greutate corporala > 2.5 kg, de doua ori pe zi.Ca hrana le puteti administra Brit Veterinary Diet Calm & Stress Relief pe o perioada de 2 - 6 luni.Trebuie sa petreceti cat mai mult timp cu ele si sa vorbiti cu acestea de fiecare data cand faceti o activitate care le implica explicandu-le ceea ce faceti (cand le schimbati apa, le puneti mancare, le curati litiere, va jucati, le alintati si mangaiati etc.), treptat ele o sa inteleaga ceea ce faceti si ce doriti de la ele. Sa incercati sa nu le lasati nesupravegheate si impreuna, sa le taiati ghiarele saptamanal astfel incat sa nu se raneasca si sa tineti cont ca este normal uneori sa se joace si sa aibe comportament de dominant si dominat.Perioada de acceptare si de a le invata sa locuiasca impreuna poate tine intre 2 luni si un an.
Ioana Mitran, dr. med. vet. | 29.08.2023.