Întreabă Veterinarul!

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am avut o cățelușă de 12 ani care din păcate a murit sâmbătă. A urmat un tratament pentru o scurgere vaginală 5 zile cu antibiotic injectabil la care a raspuns pozitiv după a doua administrare și aparent era vioaie și mânca. Era puțin cam obeză, 13kg pentru talia ei și sâmbătă am gasit-o la ușă aproape leșinată. A mai avut puterea să dea din codiță, respira greu, am luat-o să o duc la medic dar la jumătatea drumului a murit.   Nu pot sa îmi dau seama ce a avut, există și probabilitatea să fi fost otravită dar nu avea vomă, salivație excesivă sau convulsii și spasme musculare, poate ceva probleme cu inima? Vă mulțumesc. Alina R: Tulburările tractului reproducător pot afecta ovarele, uterul, cervixul, vaginul, vulva sau glandele mamare. Fiecare regiune individuală este predispusă diferitelor afecțiuni, dar există și afecțiuni ce pot cuprinde mai multe segmente ale aparatului reproducător. Afecțiunile uterului: Endometrita reprezintă inflamația mucoasei uterine. Acest termen este uzitat atunci când inflamația uterină apare după o gestație. De regulă, ea se dezvoltă datorită unei infecții bacteriene care se propagă de la nivel vaginal şi reușește să pătrundă în uter, atunci când cervixul este deschis. Metrita presupune faptul că toate straturile peretelui uterin sunt inflamate. Peretele uterin este îngroșat, friabil (se poate rupe ușor), conținutul uterin este galben-cenușiu. Piometrul este o afecțiune caracterizată prin acumularea de puroi în coarnele uterine. Apariția sa este în strânsă corelație cu ciclul sexual. Se manifestă doar în timpul diestrului, caracteristică ce îl deosebește de endometrita purulentă puerperală. Piometrul apare de obicei la femelele în vârstă, în general la 6-8 săptămâni după încetarea căldurilor, dar poate apărea și imediat după sfârșitul acestora. Nu există predispoziție de rasă. Unele tratamente hormonale pot avea ca efect secundar producerea piometrului (ex: administrarea progestagenelor în scop contraceptiv, utilizarea estrogenilor cu scopul de a produce avort).       Glandele endometriale și endometrul uterului (mucoasa uterină) se măresc în volum și predispun uterul la dezvoltarea diverselor infecții cauzate de bacteriile pătrunse prin cervix. Uterul se mărește progresiv în dimensiune, umplându-se cu un material purulent.       Afecțiunea poate evolua sub două forme clinice: piometrul cu cervix închis: nu se observă nicio scurgere vulvară, apare distensia abdominală (mărirea în volum a abdomenului), starea generală a animalului este vizibil alterată, adesea se instalează hipotermia (scăderea temperaturii) și anuria (încetarea patologică a urinării); piometrul cu cervix deschis: apar scurgeri vaginale cu aspect purulent, în cantitate variabilă. Femela se linge frecvent în zona vulvei pentru a se curăța, fapt ce poate duce la edemațierea vulvei și la apariția de eroziuni la acest nivel. Simptomele generale sunt mai puțin alarmante decât în cazul piometrului cu cervix închis.       Cel mai des, femela este prezentată la medic pentru abatere, anorexie, consum excesiv de apă (polidipsie) și urinări frecvente (poliurie).       Piometrul poate evolua acut sau cronic. Forma acută are evoluție rapidă, apre cel mai frecvent după sfărșitul căldurilor și, fără intervenția medicului,  moartea animalului poate surveni în mai puțin de o săptămână. Forma cronică are o evoluție insidioasă, ceea ce duce la o stabilire tardivă a diagnosticului.       Piometrul nu se vindecă spontan, cel mai adesea producând complicații renale, digestive sau șoc septic.       Diagnosticul clinic se bazează pe datele anamnetice, pe simptomele observate, iar examenele complementare de confirmare sunt: ecografia, frotiul vaginal, examenul urinei, examenul sângelui, radiografia. Hidrometrul reprezintă acumularea de lichid limpede, fluid, în uter. Mucometrul reprezintă acumularea de mucus în uter. Suprapunerea infecției bacteriene poate duce la formarea piometrului.       Hidrometrul și mucometrul se diferențiază prin gradul de hidratare a mucinei.   Afecțiunile cervixului   Aici amintesc doar cervicitele, care sunt rare şi apar secundar vaginitelor sau metritelor. Inflamațiile sunt în general superficiale, putând exista și excepții și se caracterizează prin apariția unui exsudat mucopurulent. Celelalte afecțiuni ale cervixului nu sunt relevante în cazul prezentat de dumneavoastră.   Dintre afecțiunile vaginului amintesc doar vaginita, care este reprezentată de inflamația acestui segment al tractului reproducător. Ea poate apărea la cățelele de orice vârstă, dar o formă juvenilă este observată la cățelele cu vârsta mai mică de un an. Forma juvenilă a vaginitei de cele mai multe ori se rezolvă dupa primul ciclu estral. Alte cauze ale vaginitei pot fi reprezentate de defectele congenitale, infecțiile tractului urinar, infecțiile vaginale (bacteriene, virale), tumorile vaginale și traumatismele vaginale. Primul semn clinic este secreția vaginală.   În cazul cățelușei dumneavoastră, singura modalitate de a afla cu certitudine cauza morții era efectuarea unui examen necropsic. Pe baza leziunilor anatomo-patologice descoperite, coroborate cu eventualele examene complementare (examene citologice, histologice, toxicologice, bacteriologice, virusologice), medicul veterinar putea pune un diagnostic necropsic.  

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Am 5 câini (un mascul și 4 femele) și 5 pisici (mama și patru pui de 9 luni). Ei stau la curte (și în casă), sunt foarte bine ingrijiți (vaccinuri, deparazitări, sterilizări, controale periodice) și hrăniți. Până acum, armonia și inter- și intra-rase a fost totală, singurele manifestări de "agresivitate" fiind mici mârâieli ale câinelui Zurli (10 ani, circa 11 kg, ușor obez) la adresa celorlalți, mai tineri și jucăuși. Sâmbătă însă, Zurli, care până acum doi ani a fost "prințul" și răsfățatul nr. 1 al familiei, a avut o ciocnire foarte violentă cu Tessy (10 luni, metis, circa 12 kg, nesterilizată încă, aproape sigur cu gene de pitbull și rotweiller, foarte jucăușă și musculoasă). Războiul a fost total și s-au asociat și două din celelalte trei cățelușe, deși mult mai moderat. Am reușit să-i separăm iar duminică după amiază am încercat să-i reîntâlnim pe Zurli si Tessy. La început a fost bine, apoi Zurli a început din nou să mârâie agresiv și să o provoace iar ea a raspuns. Temerile mele sunt urmatoarele: 1. comportamentul de haită nu i-ar da lui Zurli nici o șansă, dacă ar fi singur împotriva celor 4 fete 2. in eventualitatea că bănuielile mele privind zestrea genetică a lui Tessy sunt adevarate, mă tem că tocmai provocarile lui Zurli i-ar putea declanșa agresivitatea. Vă rog sfătuiți-mă cum să procedez înainte ca lucrurile să scape de sub control.Vă mulţumesc.Oana R: Comportamentul reprezintă  o acțiune a ansamblului unei ființe față de anumiți stimuli interni sau externi, care au ca rezultat modalitați specifice de reacție la o situație dată. Majoritatea tipurilor de comportamente au caracter de reflex condiționat și se manifestă la o anumită vârstă și s-au format de-a lungul evoluției animalului, transmis ereditar. Comportamentul dobândit reprezintă comportamentul pe care un individ și-l însușește prin experiența individuală. Astfel fiecare specie dezvoltă un comportament specific, asigurând supraviețuirea individului în mediul înconjurător. În funcție de necesitățile vitale, formele de comportament ale animalelor pot fi sintetizate în: comportament alimentar și hidric; comportamentul eliminării fecalelor și urinei; comportament sexual; comportament de grup sau social; comportamentul somnului și al odihnei; comportamentul exprimării senzațiilor; comportament teritorial; comportament agnostic. Comportamentul câinilor de azi este încă influențat de comportamentul animalului sălbatic ce a fost cândva, astfel starea de agresivitate este normală, însă până la anumite limite.  Agresivitate are două mari tipuri cea ofensivă sau cea defensivă. Câinele va ataca atunci când se simte amenițat (defensiv), sau poate va iniția el contactul (ofensiv). Agresivitatea reprezintă o caracteristică a speciei potrivită sau nu, în funcție de context, pe care câinele o manifestă când se simte amenințat, când dorește să-și impună punctual de vedere, ca expresie a unei stări patologice, sau când i se impun anumite restricții. În anumite situații, agresivitatea reprezintă o reacție normală la o anumită solicitare de exemplu :  propria apărare, apărarea stăpânilor sau a locuinței. Agresivitatea poate fi de mai multe tipuri: agresivitatea de dominanță (ierarhică) - apare în relația dintre câini. Acest tip de agresivitate apare în contextul în care câinele dominant consideră că poziția de "conducere" îi este amenințată, chiar dacă este vorba despre "haita" cu care conviețuiește de ceva timp. Un câine care a ocupat o poziție dominantă în cadrul familiei poate deveni agresiv cu membrii familiei atunci când este deranjat de la masă, de la somn sau din locul lui preferat etc. agresivitatea de iritare - este, în general, declanșată de durere, foame, sete, dacă este pedepsit, dacă se continuă contactul fizic cu animalul, în ciuda faptului că el nu mai este de acord. Acest tip de agresiune apare de obicei la câinii dominanți. Atunci când acest tip de agresivitate apare brusc, la câinii educați, ne putem gândi la diverse afecțiuni ce îi pot provoca discomfort, cum ar fi diverse afecțiuni organice, probleme ale organelor de simț precum otite, surditate, cecitate etc. agresivitatea teritorială - apare atunci când un animal străin pătrunde pe teritoriul câinelui dominant sau teritoriul haitei acestuia. agresivitatea maternală este dată de statusul hormonal și dispare odată cu eliminare puilor. agresivitatea provocată de prezența hranei; agresivitatea posesivă - se manifestă prin protejarea obiectelor personale, jucării, vase de hrană sau apă etc. agresivitatea de prădător - este declanșată de foame; agresivitatea de frică - apare mai ales în situațiile în care animalul nu se poate apăra sau nu poate fugi; agresivitatea din joacă - este mai frecvent întâlnită la puii de câine și la câinii cu un temperament mai vioi. Pentru a preveni dezvoltarea unui comportament agresiv, trebuie să aveți în vedere: stabilirea unei ierarhii de dominanță, proprietar-câine - puteți citi mai multe amănunte despre subiectul acesta pe site-ul magazinului Maxi Pet  şi găsiţi mai multe informaţii în următorul articol Educarea caţelului pentr recunoaşterea masculului alpha . să se reducă permisivitatea anumitor activitați ale animalului - cerșitul la masă, săritul pe oameni, lingere feței stăpânului etc. socializarea timpurie a câinelui cu oamenii și animalele; cursuri de dresaj unde animalul să învețe măcar comenzile de bază.   Majoritatea  școlilor de dresaj încurajează persoanele care își iau  un caine să îl dreseze, pentru ca acesta să știe că nu ocupă poziția dominantă, iar liderul haitei este stapânul. Un câine astfel dresat va fi mult mai ascultator și chiar deloc agresiv deoarece își acceptă statutul de subordonat în cadrul familiei. Astfel Dvs. ați putea asigura câteva ore de dreasaj pentru câțelul ceva mai mic ca vârstă, pentru nu a mai răspunde caracterului dominant al seniorului familiei. De asemenea, ați putea merge să o strerilizați pe aceasta, însă trebuie să aveți în vedere, că există cazuri în care temperamentul agresiv nu va fi diminuat în urma castrării.  Este bine să luați în considerare, să mergeți la un consult cu seniorul, să nu fie cazul unei agresivități de iritare, generate de diverse afecțiuni ce pot provoca durere, discomfort.   

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Un câine de genul:dalmațian,golden retriver, poate fi dresat personal? Vă mulţumesc. Silviu R: Dalmațianul este un câine inteligent, care învața rapid. Ei au fost antrenaţi cu succes pentru recuperare, căutare și salvare, efectuarea de trucuri în cadrul spectacolelor de circ și ca și câine însoțitor al trăsurilor. Dalmatienii vă vor asigura o protecție excelentă. Ei sunt considerați ca fiind uşor de dresat. În Statele Unite, de exemplu, acești câini sunt foarte apreciați în poliția metropolitană, drept câini de serviciu.   Este bine să nu folosiți un limbaj negativ atunci când dresați câinii ce aparțin rasei Dalmațian. Câinii ce aparțin acestei rase sunt temperați și echilibrați, însă ei pot deveni nervoși dacă sunt pedepsiți sau li se vorbeste urât. Dresați Dalmațianul dumneavoastra neîncetat folosind încurajări pozitive pana când ei vor învața comenzile.   Rasa Golden Retriever este renumită pentru inteligența, ageritatea și cooperarea câinilor din această rasă, de aceea vă puteți ocupa chiar Dvs. de dresajul acestui animal.  Însă pentru a valorifica la maximum  resursele sale comportamentale, de învațare, de execuție, memoria foarte bună și simțul intuitiv dezvoltat, ideal ar fi să încredinățați dresajul unui instuctor profesionist, cu experiență în dresaj canin.   Dacă doriți ca puițul dumneavoastră să facă un curs de supunere, acesta e bine să înceapă la vârsta de 5 - 6 luni. Aceasta fiind vârsta la care majoritatea puiuților sunt pregătiți să învețe comenzi simple. Pe parcurs ce va crește, el va învața comenzi din ce în ce mai complexe.       Pentru a realiza Dvs. dresajul este bine să țineți cont de faptul că trebuie să dispuneți de ceva timp liber suplimentar, precum și răbdare suficientă, persuasiune, pentru a obține rezultatele scontate.       Dresajul de supunere va presupune să începeți primele ședințe de dresaj în interiorul casei sau în locul ce îi este cel mai familiar câinelui. Este bine, ca pentru început să lucrați o singură comandă pe zi, deoarece este bine să nu aglomerați memoria câinelui. Dacă veți lucra o singură comandă pe zi rezultatele vor apărea mai rapid și se vor elimina confuziile din mintea câinelui. De asemenea este bine să folosiți un singur cuvânt pentru o anumită comandă.       Este bine să organizați ședințele de dresaj pe intervale scurte de timp, pentru a evita să plictisiți câinele, iar acestea să se finalizeze cu o ședință de joacă, astfel încât să dați o semnificație placută exercițiilor de dresaj.

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un cățeluș micuț și frumușel foc, un bulldog francez de 6 luni. Nu știu dacă este o problemă, dar văd că face urdori destul de maricele la ochișori și vroiam să știu dacă ar fi de dus la un doctor veterinar. Are mai mereu genele ude (ca de plâns ) și dimineața în special, face niște urdori urâte, albe, destul de măricele și care au și un miros urât. Vă mulţumesc. Diana   R: Printre cauzele ce pot duce la apariția semnelor descrise de Dvs. ar putea fi:       Entropion – ce se caracterizează printr-o modificare de poziție a pleoapei (inferioară sau superioară) pe o anumită zonă sau pe toată lungimea acesteia, caracterizată prin răsucirea către interior a marginii libere a pleoapei.  Marginea liberă a pleoapei determină prin acțiunea iritantă a tegumentului și cililor, leziuni corneene de diferite grade (de la simpla eroziune până la ulcer corneean și perforarea corneei).  Entropionul poate fi congenital sau dobândit, secundar altor afecțiuni ocular (unilateral sau bilateral, în funcție de afecțiunea primară). Apare mai frecvent la câinii din rasele Rotweller, Shar Pei, Chow-Chow, Bulldog,  Boxer. Tratamentul este chirurgical. Trichiasis (creștere anormală a cililor către globul ocular), distichiasis (se caracterizează prin prezența a două rânduri de cili, din care cel posterior are o creștere, implantare și direcție anormală către globul ocular, determinând leziuni corneeane de grade diferite) sau cili ectopici (fire de păr ce cresc eratic pe marginea liberă a pleoapelor sau în grosimea acestora). Clinic se va observa o iritație continuă a corneei, conjunctivei sau sclerei. Tratamentul se va realize prin chirurgie sau ablație chirurgicală. Conjunctivite  unilaterale/bilaterale de origine  bacterienă sau  virală,  micotică, parazitară, alergică – acestea se caracterizează prin hiperemia generalizată a conjunctivei, epiforă, edem conjunctival  ce este discret în conjunctivitele bacteriene, virale sau accentuat în conjunctivitele alergice. Prezența secreției conjuctivale  cu aspect diferit în funcție de etiologie și cu celularitate sepcifică acesteia. Pruritul este minim în conjuctivitele bacteriene, virale și sever în cele alergice, iar blefarospasmul este evident în cazut conjunctivitelor traumatice de corp străin.   Diagnosticul se va stabili pe baza examenului clinic, oftalmologic, citologic al secreției conjuctivale, bacteriologic, micologic, parazitologic, deci trebuie să ajungeți la un cabinet veterinar pentru diagnostic și tratament corespunzător.

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un puiuț de 3 luni Yorkshire. Ce pot să îi dau de mâncare? Şi conservă și mâncare obișnuită!? Momentan îi dau conservă pentru juniori almo nature puppy și lăptic. Vă mulţumesc. AndreiR: Câinii din rasa Yorkshire Terrier sunt câini de talie mică şi au următoarele etape de viaţă:   de la 0 la 2 luni este încadrat în categoria puppy de la 2 la 10 luni este junior vârsta de adult începe la 10 luni şi durează până la 8 ani după vârsta de 8 ani câinele Yorkshire Terrier este senior.       Există hrană specială pentru fiecare categorie de vârstă, deoarece fiecare etapă din viață are anumite cerințe nutriționale. Este necesar ca tipul de hrană pe care alegeți să i-l dați, indiferent de marcă, să fie pentru câinii de talie mică în creștere. Puteți, de asemenea, să îi dați o hrană specială pentru rasa lui. Este de preferat să îi administraţi o hrană industrială de bună calitate, iar hrana pregătită în casă să aibă o pondere mică (alimente permise: gălbenuş fiert sau crud, dar nu mai mult de unul pe săptămână, brănză dulce de vaci, iaurt degresat, lapte bătut, chefir, sana, supă din legume, orez cu legume, carne de peşte, vită, pui,  fiartă sau preparată la grătar, legume şi fructe). Este recomandat să nu îi mai dați lapte dulce să bea. Dacă doriți să îi administrați în hrană lactate, este bine să le alegeți pe cele de tip fermentat, enumarate mai sus. Acestea nu trebuiesc administrate în exces deoarece pot provoca tulburări digestive.       Hrana industrială trebuie să aibă cea mai mare pondere în alimentaţie sau chiar să fie hrănit exclusiv cu tipul acesta de hrană. Alături de hrana umedă se poate administra în rație și hrană uscată. Mâncarea umedă poate fi înlocuită total sau parţial cu hrană uscată.       Trebuie să ştiţi că atunci când vă decideţi să schimbaţi marca de hrană pe care o administraţi câinelui este necesară o trecere treptată, cu amestecarea hranei iniţiale cu noul tip de hrană timp de 7-10 zile, pentru a evita apariţia unor probleme digestive.       Cantitatea de hrană pe care trebuie să o administraţi zilnic diferă în funcţie de calitatea produsului şi de cantitatea de proteine, lipide şi glucide conţinută de crocheta respectivă. Dacă alegeți un tip de hrană din gama economic sau premium, este necesar să-i suplimentaţi raţia cu vitamine şi minerale.       Este indicat sa nu îl învățați să cerșească la masă. Majoritatea alimentelor destinate consumului uman, pe lângă faptul că îi afectează digestia, pot duce la probleme grave de sănătate. De asemenea, foarte important este să nu îi lăsați mâncarea la discreție deoarece acest lucru îl face și mai selectiv în ceea ce privește alimentația. Este bine să-i stabiliți câteva mese pe zi, în funcție și de disponibilitatea dumneavoastră, pe care să le respectați din punct de vedere al orelor. În momentul în care îi dați castronul cu hrană, nu îl lăsați jos mai mult de 15 minute. Dacă nu mănâncă ridicați-l și îl mai puneți la următoarea masă. Cea mai mică abatere de la acest mod de hrănire vă vor face câinele să devină din ce în ce mai mofturos deoarece va ști că la un moment dat veți ceda.

Laura Dorca, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Am un câine pechinez imperial care are 12 ani, de cateva zile a urinat cu sânge și nu mai mănâncă decât foarte puțin sau chiar deloc, are și dantura slăbită, se îneacă foarte des şi tușește, cred că amețește pentru că de două ori i s-au taiat picioarele și a căzut într-o parte, apoi și-a revenit. Vreau să știu dacă se mai poate face ceva pentru el și cum aș putea să-l pun pe picioare având în vedere că este senior. Vă mulţumesc. Mirela   R: Printre semnele îmbătrânirii câinelui se enumeră: pierderea auzului; scăderea acuității vizuale; afecțiuni dentare; incontinența urinară sau digestivă; îmbătrânirea creierului; probleme articulare; probleme dermatologice; probleme cardiace; obezitate. Toate aceste semne necesită multă atenție, răbdare și afecțiune din partea Dvs.  De asemenea pentru prevenire e bine să faceți vizite trimestriale medicului veterinar curant. După ce câinele a depăşit vârsta de șapte ani, alimentația lui zilnică va deveni mai ușoară, se va micșora cantitatea de dulciuri, procentul de grăsimi din hrană, carnea (dacă exista în alimentație), înlocuindu-le cu hrană specială pentru câini seniori. Este bine de știut că un câine de talie mare îmbătrânește mai repede ca un câine de talie mică și de aceea el trebuie să facă mai multă mișcare. În primul rând trebuie să țineți cont de faptul, că simptomele descrise de Dvs. sunt destul de grave și pot fi comune mai multor afecțiuni. Astfel  că trebuie să ajungeți, obligatoriu, la un cabinet veterinar unde cățelul să fie consultat de un medic veterinar, precum şi să se realizeze diverse investigațiii paraclinice pentru confirmarea unui diagnostic. Sângele din urină poate avea cauze diverse, pentru mai multe detalii despre acest subiect vă rog să accesați pagina web a magazinului Maxi Pet , secțiunea Întrebați veterinarul şi citiţi următorul articol: Apariţia sângelui în urină .   Dieta unui astfel de câine în vârstă și cu probleme dentare trebuie să se bazeze pe hrană moale (conserve) sau harană uscată specială pentru câini seniori ușor hidratată. Datorită faptului că în aceste momente este, destul de slăbit îi puteți administra hrană umedă ce îl va ajuta să își revină. De asemenea, pentru evitrea suprainfecțiilor de la nivelul mucoasei gingivale și formarea plăcii dentare este bine să folosiți un spray bucal.       La această vârstă îl puteți ajuta și prin administrarea de multi-vitamine speciale pentru câini seniori și/sau suplimente cu rol în stimularea sistemului imunitar.       De asemenea, nu trebuie să uitați că odată cu înaintarea în vârstă apar diversele probleme articulare, astfel trebuie să administrați o medicaţie ce ajută la protecţia articulară şi împiedică deteriorarea şi degenerarea cartilajului. Toate suplimentele enumerate mai sus, este preferabil, să le administrați sub recomandarea strictă a medicului veterinar ce va consulta cațelul Dvs.

Alexandra Nicolae, dr. med. vet, Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Vă cer sfatul în urmatoarea problemă: deţin un Ciobanesc German, de 1 an şi 8 luni. La vârsta de 7 luni l-am dat la un dresaj de 3 luni. La scurt timp după asta, am observat că la intervale rare încearcă să se muşte de picioarele din spate, mai ales cel drept. Mergând la veterinar, au luat proba de sange, bănuind ceva la ficat sau alimentaţie neadecvată. A urmat un tratament cu antibiotice şi vitamine, rezultatul analizei neindicând ceva alarmant.   Dacă o perioadă de timp, totul a fost bine, acum însă, această manifestare este mult mai evidentă, muşcatura fiind atât de violentă, încat pur şi simplu se răneşte până îşi rupe pielea. Am revenit la medicul veterinar, şi i s-a administrat un tratament cu antibiotice şi antiinflamoatorii, rana fiind destul de serioasă (pielea era pur şi simplu ruptă, după o criză violentă).   Am menţionat că banuiala mea era că totul se datora modului de dresaj aplicat (ori de câte ori eram mai autoritar cu câinele), au concluzionat că ar fi o boală psihică, având ca rezultat final, eutanasierea! De asemenea, medicii mi-au sugerat că pot încerca cu Zylkene sau ceva asemanator, lăsând problema în “coada de peşte”. Vă mulţumesc anticipat şi aştept orice sfat venit. Sorin.   R: Problemele comportamentale ale câinilor pot avea cauze multiple și se pot remedia, în general, prin eforturi susținute și, coroborate din partea proprietarului, medicului veterinar și al specialistului în comportament canin.   Automutilarea poate apărea ca simptom consecutiv pierderii funcționalității nervilor care inervează o anumită zonă a corpului animalului. Aceste neuropatii senzoriale pot fi sau nu urmate de automutilare și pentru un diagnostic cât mai exact este necesară efectuarea de teste suplimentare care să verifice funcționalitatea nervilor respectivi. Pentru verificarea funcționalității se utilizează electromiografia. Neuropatiile senzoriale sunt însoțite de următoarele semne : pierderea sensibilității cutanate, reflexe spinale scăzute, nu apare slăbiciunea musculară, iar incontinența urinara sau cea a fecalelor pot sau nu să apărea. Pentru investigații amănunțite și coroborarea semnelor clinice pe care le prezintă câinele dumneavoastră cu rezultatele analizelor complementarea este necesar să mergeți la medicul veterinar care este specialiazat în acest fel de probleme neurologice.   Automutilarea este un tip de comportament obsesiv-compulsiv ce apare la câini și care este cauzat de o serie de factori. Acești factori pot fi : boala sau diferite situații fizice ce au fost sau sunt însoțite de durere, aceastea cresc nivelul de anxietate și contribuie la acest tip de probleme, izolarea și cazarea câinelui într-o canisă mai pot fi asociate cu tipul de comportamente repetitive.   Pentru diagnosticare este necesar să se facă un examen fizic complet și să se afle întregul istoric al câinelui, inclusiv posibile incidente care ar fi putut declanșa acest tip de comportament. Complementar se pot face și analize de sânge sau alte investigații pentru excluderea cauzelor de natură fizică.   Pentru tratarea acestui tip de probleme se pot folosi și diferite medicamente pentru tratarea anxietății și este necesar să se protejeze câinele cât mai mult pentru a nu se automutila în continuarea până când medicamentele încep să își facă efectul. Câteodată în cazurile severe este necesară chiar sedarea.   Concomitent cu administrarea de medicamente pentru reducerea anxietății este necesar să învățați câinele un nou tipar comportamental, astfel încât să întrerupeți tiparul comportamental deviat. Modificarea comportamentului trebuie să se facă în sensul înlocuirii anxietății cu un comportament care să învețe câinele să se relaxeze în diferite medii și să înlocuiască comportamentul obsesiv-compulsiv cu unul calm sau cu cel dorit. De exemplu în loc să se muște de picior puteți învăța câinele să înlocuiască acest comportament cu poziția culcat (cu capul și gâtul lipite de podea). Aceste schimbări în rutina comportamentală este bine să apară cât mai curând după apariția comportamentului obsesiv-compulsiv și pot fi introduse concomitent cu anumite semnale sonore pe care câinele le poate învăța și le poate asocia noului comportament dobândit.   Tratamentul medicamentos împreună cu încercarea modificării comportamentului poate dura chiar și câteva săptămâni până când se vor vedea primele rezultate.   Rezultatele sunt reprezentate de rărirea apariției și micșorarea ca timp a comportamenului deviat. Foarte important este să nu recompensați câinele decât atunci când este relaxat  și nu este angajat într-un comportament neadecvat.   În cazuri de acest tip de un real folos poate fi un specialist veterinar în comportamentul câinilor. Acesta vă poate recomanda diferite tehnici prin care să ajungeți să modificați comportamnetul câinelui în felul dorit de dumneavoastră.   Din păcate dacă nici una din metodele de mai sus sau din cele recomandate de specialiștii pe care i-ați consultat nu dau roade, și comportamentul câinelui se agravează atunci este posibil să recurgeți și la ultima soluție – eutanasia.

Alexandra Nicolae, dr. med. vet, Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am un căţeluş pechinez şi, duminică dimineaţă avea picioarele de la spate paralizate, dar s-a întâmplat dintr-o dată. Luni l-am dus la veterinar unde i-a administrat o injecţie şi pastile dar când a venit acasă vomita întruna şi urinează cu sânge. Vă rog sa mă ajutaţi şi să îmi spuneţi ce are căţeluşul meu şi ce pot face pentru el. Vă mulţumesc. Elena.   R: Paralizia trenului posterior poate avea mai multe cauze și este o afecțiune complexă care necesită un tratament adecvat și investigații amănunțite pentru stabilirea unui diagnostic precis.    Posibilele cauze care pot duce la paralizia trenului posterior sunt: degenerarea măduvei spinării sau măduvei osoase. Această afecțiune apare mai ales la câinii bătrâni, însă poate afecta deopotrivă și câini de orice vârstă și de orice rasă. hernierea discurilor intervertebrale. Prin herniere, acetea apasă pe diferiți nervi întrerupând asfel comunicare cu sistemul nervos central și făcând dificilă sau imposibilă efectuarea de mişcări pe trenul posterior. discospondilita- infecții bacteriale sau virale la nivelul vertebrelor. infecții sau inflamații la nivelul măduvei spinării. meningomielita - infecţie virală sau bacteriană la nivelul creierului care afectează transmiterea impulsurilor nervoase. polimiozita- infecţia sau inflamarea mușchilor. polinevrita - inflamarea nervilor. blocarea fluxului sangui către măduva spinării. tumori beningne sau maligne la nivelul maduvei spinării sau la nivelul creierului. paralizia consecutiv mușcăturii de căpușă- provocată de ricketssia care este un organism ce seamănă cu o bacterie dar se comportă ca un virus și se reproduce la nivelul celulelor. Căpușele sunt gazde și pot transmite acest organism prin mușcătura lor. lezarea maduvei spinării consecutiv unor traumatisme.   Diagnosticul se pune consecutiv unui examen clinic complet efectuat de către medicul veterinar. Acesta va verifica cât de bine își mișcă picioarele câinele, cât de bine raspunde la testele de reflexe, de asemenea va verifica abilitatea câinelui de a simţii durerea la nivelul picioarelor și cât de sensibil este la atingeri. Pot fi necesare și o hemoleucogramă sau teste biochimice ale sângelui, consecutiv rezultatelor acestor teste medicul poate determina dacă o infecție bacteriană sau virală, sau o toxină este cea care a provocat problema.   Frecvent este necesară și o radiografie la nivelul coloanei vertebrale, aceasta poate pune în evidență o infecţie, o malformație la nivelul vertebrelor sau un disc vertebral herniat care apasă pe măduva spinării.   Vă rugăm să citiţi pe website-ul nostru şi articolele referitoare la Apariţia sângelui în urină şi Câinele meu vomită de câteva zile.   Pentru un diagnostic cât mai exact şi pentru coroborarea tuturor semnelor clinice pentru stabilirea unui diagnistic este necesar un consult de specialitate la medicul veterinar. Acesta poate decide de ce investigații este nevoie și care este conduita terapeutică în cazul căţelului dumneavoastră.  

Cristian Daniel Ioniţă, dr. med. vet, Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am o femelă Chow Chow de aproximativ un an şi jumătate şi, în ultimul timp am observat că are o iritaţie la labuţe, adică între pernuţele de pe labuţă are pielea roţie şi o doare când o ating. Poate să meargă, cred că nu o doare tot timpul doar când o ating în aceea zonă. Vă rog dacă mă ajutaţi şi să îmi daţi un raspuns. Mulţumesc.Mirela.   R: Din spusele dumneavoastră înteleg că problema este doar la nivelul lăbuţelor şi nu generalizată pe corp.   În primul rând vă recomand sa mergeţi cu căţelul la un consult medical veterinar  deoarece diagnosticul corect poate fi pus numai în urma unor investigaţii clinice.   Iritaţia la nivelul lăbuţelor poate fi: neparazitară sau parazitară.   Cea neparazitară se manifestă prin : intoleranţa alimentară (alimentaţia cainelui poate produce afecţiuni în cazul în care organismul nu tolerează unele alimente), alergia de contact (în fiecare zi pielea animalului este expusă diverselor substanţe cum ar fi şamponul, şervetele umede etc.), dermatita atopică (anumite animale sunt genetic programate pentru a deveni sensibile la unele substaţe din mediul înconjurator, acestea pătrunzând în corp prin piele sau prin tubul digestiv), piodermita pliurilor (umiditatea prelungită la nivelul labuţelor duce la inflamaţii ce vor favoriza apariţia bacteriilor), dermatoza psihogenă (unele animale pot suferii de tulburări comportamentale din cauza plictiselii sau a modificarii mediului şi îşi pot linge excesiv lăbuţele)   Parazitară cum ar fi :Demodecia (produsă de Demodex cani un parazit ce trăieşte la nivelul foliculilor piloşi şi în glandele sebacee), Malassezia species poate da un prurit în zona interdigitală, etc.   În concluzie, sfatul meu ar fi să mergeţi cu el la un consult de specialitate în urma căruia să i se pună un diagnostic de certitudine şi să începeţi cât mai curând un tratament. Sper că aceste informații vă vor fi de folos.

Mihaela Mincu, dr. med. vet, Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti  Î: Bună ziua. Am un căţel Cane Corso în vârstă de 6 luni şi, din câte îmi dau eu seama, are boala numită Rahitism. Ce medicamentaţie îmi recomandaţi dumneavoastră în calitate de medic veterinar? Vă mulţumesc anticipat, aştept raspunsul dumneavoastră.  Cătălin   R: Rahitismul apare în general la tineretul în creştere şi reprezintă o insuficientă mineralizare osoasă datorată carenţei de calciu, magneziu, fosfor şi vitamina D3. Carenţa poate avea mai multe cauze și anume: un aport scăzut ce calciu și minerale (alimentar sau suplimentar), deficit de absorbţie (consecutiv bolilor cu localizare digestivă sau alte boli cu evoluție cronică), înțărcare precoce, absenţa expunerii la lumina naturală, dezechilibru raport calciu/fosfor.   În general câinii de talie gigant, așa cum este și câinele dvs., se pot confrunta cu astfel de probleme datorită ritmului de creştere. În prima parte a vieții ei au o creştere explozivă, în decursul primelor luni de viață îşi dublează greutatea chiar de la o lună la alta. Astfel oasele nu reușesc să atingă densitatea optimă și pot apărea dureri la nivelul membrelor, încurbări osoase, îngroşarea capetelor osoase (dau aspect butucănos) sau chiar fisuri și fracturiPot apărea întârzieri ale creşterii şi defecte de aplomb (poziții vicioase ale membrelor-membre în X sau în O, călcătură de urs etc.). La nivelul coastelor pot apărea deformări nodulare ce susţin diagnosticul de rahitism.   În general câinii de talie gigant, așa cum este și câinele dvs., se pot confrunta cu astfel de probleme datorită ritmului de creştere. În prima parte a vieții ei au o creştere explozivă, în decursul primelor luni de viață îşi dublează greutatea chiar de la o lună la alta. Astfel oasele nu reușesc să atingă densitatea optimă și pot apărea dureri la nivelul membrelor, încurbări osoase, îngroşarea capetelor osoase (dau aspect butucănos) sau chiar fisuri și fracturi. Pot apărea întârzieri ale creşterii şi defecte de aplomb (poziții vicioase ale membrelor-membre în X sau în O, călcătură de urs etc.). La nivelul coastelor pot apărea deformări nodulare ce susţin diagnosticul de rahitism.   Tratamentul urmărește corectarea raportului calciu/fosfor, administrarea de minerale şi fixatori de calciu.   Pentru a stabili gradul de rahitism, necesarul de minerale, doza de fixatori şi cauza rahitismului cel mai indicat este să faceți animalului un control veterinar amănunţit.

Medic veterinar, Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti      Î: Bună ziua. Aş avea nevoie de părerea unui specialist. Părinții mei au un rottweiler adult de talie medie de nouă ani. De două săptămâni nu mai vrea să mănânce bobiţe pentru caţei, a paralizat de picioarele din spate, ţine capul pe partea dreaptă. Știu că ar trebui să vină un doctor să îl vadă dar nu au curaj pentru că reacţionează urât şi nici botniţa nu îi încape.Momentan merge şi şi-a recăpătat pofta de mâncare. Este hrănit cu altceva, bobiţe tot nu vrea. I s-a administrat antibiotic şi antiinflamatoare. Capul îl mai ţine pe partea dreaptă şi strănută des iar, de două zile vomită noaptea un lichid galben verzui.Ce tratament sa îi dau, pastile, hrană specială?Mulţumesc. Doru R: Osteoartrita (sau boala articulară degenerativă) afectează aproximativ 90% din carnivorele domestice de vârstă înaintată și se caracterizează prin deteriorarea progresivă a cartilajului articular și formarea de osteofite (ciocuri) în interiorul articulațiilor mobile. În urma acestor modificări apar durerea și șchiopătura, care pot ajunge până la pierderea capacității de mișcare și adoptarea decubitului permanent. La apariția durerii concură și procesul inflamator ce apare local.   Osteoartrita primară apare ca o consecință a uzurii și erodării cartilajului articular o dată cu înaintarea în vârstă, în timp ce osteoartrita secundară apare consecutiv unor afecțiuni preexistente ale articulației (de ex: displazia de șold sau traume articulare).   Factori predispozanți: vârsta înaintată, greutatea la care sunt predispuse: animalele supraponderale, exercițiile fizice suprapuse peste traumele articulare, leziuni ale structurilor articulare etc.   Simptome: mers îngreunat, apariția șchipăturii, animalul se ridică de jos cu dificultate, deplasarea este greoaie și nesigură, animalul încearcă să își protejeze membrul afectat. Datorită durerii, animalul manifestă modificări de comportament, devenind apatic, retras, refuză mâncarea. În cazurile avansate, când animalul nu își folosește membrele o perioadă mai lungă de timp, apare atrofia musculară.   Diagnosticul se pune pe baza anamnezei și a examenului clinic, coroborate cu diagnosticul imagistic (radiografie sau RMN). Evoluția bolii este progresivă, diagnosticul punându-se de cele mai multe ori în stadiile avansate ale bolii.   Ca metode nechirurgicale de tratament amintesc: exerciții fizice fără impact major asupra articulațiilor (înot), reducerea greutății corporale (în cazul în care animalul este supraponderal), medicație pentru protejarea cartilajului articular (suplimente nutritive pe bază de condroitin sulfat și glucozamină sau pe bază de cartilaj de rechin), medicație antiinflamatoare.   Faptul că merge momentan se datorează antiinflamatoarelor pe care i le-ați dat, dar este indicat să le administrați doar la recomandarea medicului veterinar și la stricta supraveghere a acestuia. De asemenea, și voma se poate datora tot medicației antiinflamatoare, care ar trebui administrată împreună cu un protector de mucoasă gastrică.   Ca și alimentație, vă recomand hrană specială pentru câini cu probleme articulare, spre exemplu: Hill’s J/D, Advance Articular Care, Purina JM Joint Mobility, Royal Canin Mobility (ordinea este aleatorie).   Pentru un diagnostic corect va trebui să vă adresați unui medic veterinar, care va analiza poziția animalului în mers și în staționare, sensibilitatea articulară și va institui o conduită terapeutică adecvată.

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Am un căţeluş Bichon Havanez de 4 luni şi jumătate, si are în jur de 3 kg. În weekend am fost la ţară şi acolo a stat mai mult în contact cu iarba. Aseară am găsit o căpuşă pe el în zona gâtului şi am reuşit să o scoatem, însă locul a rămas roşu. De dimineaţă l-am controlat din nou şi am mai găsit una care era mai adânc intrată în pielea lui, tot în zona gâtului. Am reuşit să o scot şi pe aceasta cu totul, apoi l-am masat cu spirt. Ţin să menţionez că are toate vaccinurile la zi şi la fel şi deparazitările interne.   Deparazitarea externă a fost facută înainte să îl iau eu, deci cu mai mult de 1 lună şi jumătate în urmă. Nu are niciun simptom anormal, însă nelămurirea mea este cum se procedează în asemenea cazuri şi ce fiolă de deparazitare externă pot folosi în acest caz?   La veterinar nu voi reuşi să ajung astăzi, însă am înţeles că sunt anumite picături pentru asta. Acestea fac să şi cadă sau iasă alte posibile căpuşe ce poate ne-au scăpat de pe el? Mulţumesc! Silvia R: Pentru deparazitarea externă există mai multe tipuri de produse: șampoane antiparazitare din plante, care au efect repelent (alungă paraziții prezenți și împiedică alți paraziți să se urce pe animal) sau șampoane antiparazitare pe bază de substanțe de sinteză cu efect paraziticid (omoară paraziții prezenți pe animal); pudre pe bază de plante (acționează doar asupra puricilor), pudre antiparazitare pe bază de substanțe de sinteză (acționează asupra puricilor și căpușelor); pipete (spot on) cu efect imediat care acționează asupra puricilor, căpușelor, păduchilor (Frontline, Fiprex, Parakill, Advantix – acesta are efect repelent și asupra țânțarilor). Pipetele au durată de protecție de o lună; zgărzi impregnate cu substanțe antiparazitare de sinteză, care acționează pe purici, căpușe, păduchi (Bolfo, Kiltix, Scalibor - acesta are efect repelent și asupra țânțarilor, Foresto, Beaphar etc), zgărzi impregnate cu ulei de Neem - au doar efect repelent. Zgărzile au durată de acțiune cuprinsă între 3-8 luni, protecția începând la 2-3 zile după ce sunt aplicate la gâtul animalului; spray antiparazitar din plante, cu efect repelent sau spray pe bază de substanțe de sinteză, cu efect paraziticid. Spray-urile au efect imediat și oferă protecție antiparazitară 7-15 zile.   Pe piață se găsește o gamă largă de produse antiparazitare. Dumneavoastră sunteți în măsură să alegeți produsul cel mai convenabil și care vi se pare cel mai ușor de aplicat. După aplicarea soluției mor paraziții externi, însă este posibil ca unele căpușe să rămână prinse în piele și atunci este nevoie să le îndepărtați dumneavoastră.   În cazul în care alegeți să folosiți pipetele antiparazitare, este indicat să nu spălați câinele cu 2-3 zile înainte de aplicarea acestora și 7-10 zile după aplicare.   Orice produs antiparazitar ați alege, este recomandat să țineți cont de durata de acțiune a acestuia și să repetați deparazitarea la intervalul indicat.

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună seara. Am achiziţionat Pet-Pad-uri şi o soluţie atractantă (ATTRATIVO) despre care am înţeles că ar atrage căţeluşul să facă pe scutec. În cazul meu, deşi am pus picăturile, acest lucru nu s-a intamplat nici măcar o data! Refuză să facă pe acest scutec. Există alt produs care să fie cu adevărat eficient în acest scop?Mulțumesc. Alina R: Obișnuirea câinelui să facă într-un singur loc se face cu contribuția și cu răbdarea dumneavoastră. Picăturile atractante vă ajută pe dumneavoastră să îl învățați să facă pe scutec. Picăturile se pun pe scutec până când învață cățelul să-și facă nevoile în locul respectiv. Cățeii au tendința de a face în același loc de fiecare dată, pentru că este impregnat cu mirosul lor, lucru pe care trebuie să îl folosiți în avantajul dumneavoastră. Când îl vedeți că face în alt loc, certați-l și speriați-l cu un zgomot puternic, apoi spălați și dezinfectați bine zona cu o soluție cu miros puternic (de exemplu oțet sau zeamă de lămâie). Schimbând mirosul din acel loc îl determinați pe el să nu mai facă acolo.  Pentru a-l atrage pe scutec, îmbibați covorașul absorbant în urina lui și plasați-l în locul unde doriți să-și facă nevoile, apoi îl duceți pe el să miroasă Pet Pad-ul. Păstrați liniștea cât timp își face nevoile la locul dorit, pentru a nu-l speria, apoi recompensați-l și vorbiți-i pe un ton vesel.   Educarea câinelui să facă în locul dorit necesită multă răbdare. Unii câini se obișnuiesc mai ușor, alții mai greu, deci nu vă speriați că nu a făcut din prima încercare pe scutecel.

Adriana Florentina Florea, dr. med. vet, MAXI PET Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am un căţeluş de 2 luni care este metis. Mama lui este Pechinez-Chihuahua, iar tatăl este Yorkshire. Am cumpărat din magazinul dumneavoastră Royal Canin X-Small Junior. Este ok sau ar trebui să îi dau Royal Canin Mini Junior? În prezent căţeluşul mănâncă Royal Canin Starter. Vă mulţumesc, Alina. R: Pentru a asigura cățelușului dumneavoastră un start corect în viață este esențial să îi oferiți o dietă echilibrată, care să îi asigure necesarul de nutrienți specifici vârstei și taliei. Câinii de talie mică au o perioadă de creștere scurtă și intensă, ei ajungând în doar 7-8 săptămâni la o greutate de 10 ori mai mare față de greutatea de la fătare. Hrana din gama Royal Canin X-Small a fost creată pornind de la caracteristicile câinilor de talie mică (sensibilitate cardiacă, digestivă, predispoziția pentru afecțiuni urinare și dentare). Sortimentul X-Small Junior se adresează câinilor cu vârsta cuprinsă între 2 și 10 luni, care la maturitate ating greutatea maximă de 4 kg, crocheta fiind creată pentru a se adapta maxilarelor de dimensiuni mici ale acestor câini. Hrana din gama Royal Canin Mini este creată pentru câinii care la maturitate ating maxim 10 kg. Aceasta asigură nevoile nutriționale specifice câinilor de talie mică, satisface apetitul capricios al acestora, necesarul energetic sporit și controlează greutatea. Ca exemple de câini de talie mică vă pot enumera: Shi-tzu, Mops, Teckel, Peckinez, West Highland White Terrier (Westie), Fox Terrier, Schnautzer pitic, etc.   În alegerea hranei v-aș sfătui sa vă orientați în funcție de greutatea părinților: dacă părinții au mai mult de 4 kg, cu siguranță și puiuțul dumneavoastră va cântări mai mult de 4 kg la maturitate și atunci este mai bine sa îl hrăniți cu Mini Junior. Daca părinții au mai puțin de 4kg, îl puteți hrăni în continuare cu X-small Junior. În ceea ce priveşte sortimentul Mini Starter, acesta se administrează până la vârsta de 2 luni.  

>Daniela Chelaru, dr. med. vet, Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti     Î: Bună ziua. Avem un Câine Lup în vârstă de 14 ani. A stat tot timpul afară, vara-iarna, deşi a avut culcuş asigurat şi a fost bine hrănit, de câteva luni a început să latre aproape continuu pâna i se dă drumul în curte (de la locul lui care este în spatele curţii ). Nu mai aude şi nici nu mai vede prea bine. În plus se ridică greu de pe jos. Am vrea să ştim ce putem să-i administrăm pentru a-i alina durerile (cred că are) şi pentru a nu mai deranja vecinii. Mulţumesc. Amalia. R: Odată cu înaintarea în vârstă și la animale pot apărea procese de degenerescență articulară, cerebrală etc. Pe măsură ce îmbătrânesc apar modificări privind capacitatea de învățare, atenţia, scade acuitatea vizuală și auditivă. Toate acestea duc la apariția unor modificări comportamentale, cum ar fi schimbarea ciclului somn-veghe, neliniștea, vocalizarea accentuată etc.   Pentru menţinerea unei stări de sănătate animalul are nevoie de mişcare și de antrenarea creierului. Câteva dintre posibilele modificări care pot apărea la animalele bătrâne sunt:  apariția confuziei chiar și în locurile familiare  animalul rămâne blocat în anumite spații și nu mai este capabil să ocolească anumite obiecte  animalul nu mai este interesat de interacțiunea cu  proprietarul sau din contră devine dependent de acesta şi are nevoie de contact constant cu acesta  animalul fixează obiectele cu privirea, nu se mai toaletează, nu mai mănâncă la fel de bine  apare agitaţia, tolerează mai greu separarea de membri familiei, devne irascibil  devine agitat în timpul nopții și somnoros în timpul zilei  uneori pare incapabil să recunoască persoane sau locuri familiare  execută cu întâziere comenzile  apare incontinența urinară sau animalul elimină fecale sau urină în casă, în locul unde doarme etc.   În toate aceste situații, prima etapă este cea de eliminare a posibilelor cauze medicale, cum ar fi: artritele, problemele dentare, boli ale tractului urinar, cancerul etc.   Pe măsură ce îmbătrânește animalul se mișcă mai greu mai ales când se ridică , când se așează sau la urcarea treptelor. Artrita este frecventă la câinii bătrâni, mai ales la cei de talie mare. Apare preponderent la nivelul membrelor, gâtului, spatelui. Pentru aceste probleme există o gamă foarte variantă de suplimente pentru articulații care micșorează discomfortul și redau o parte din mobilitate.   Pierderea auzului și vederii sunt semne ale îmbătrânii întâlnite des în rândul animalelor. În aceste situații, după ce au fost eliminate posibilele cauze medicale care ar duce la pierderea acestora, tot ce se poate face este să se protejeze animalul de obiectele care ar putea să-l rănească (maşini, copii, etc), care ar putea să îl sperie etc. Deci pentru a vă putea ajuta animalul trebuie în primul rând să-l consulte un medic, să vă spună dacă există boli care ar putea să îi provoace anumite modificări și să le trateze. Odată eliminate acestea puteţi să-i administrați suplimente pentru menţinerea sănătății cerebrale, sau chiar hrană specială cum ar fi Hill's b/d.   Pentru problemele articulare există suplimente medicamentoase și diete speciale cum ar fi: Hill's j/d Royal Canin Mobility Advance Articular Care Purina JM Joint Mobility  

Daniela Chelaru, dr. med. vet, Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti   Î: Bună ziua. Vă scriu referitor la o problemă privind deparazitarea unui câine, rasa Bosten Terrier, în vârstă de 9 luni. Deşi poartă zgardă antideparazitară Scalibor de aproximativ o lună şi i s-a aplicat şi pipeta Advantix lunar, caţelul meu este infestat cu purici. Îmi puteţi oferi o soluţie pentru deparazitare externă în acest moment? Menţionez că ultima deparazitare externa a avut loc pe 11 iunie. Aştept raspunsul dumneavoastră. Mulţumesc, Ioana Morarescu.   R: Pentru a avea rezultate în lupta cu paraziţii externi se recomandă alternarea produselor de deparazitare externă (să nu folosiți mereu același produs) și aplicarea lor lunară, exact pe piele. De asemenea, este important să nu îi faceţi baie animalului înainte sau după aplicarea pipetelor. Dacă se dorește îmbăierea animalului atunci este recomandat să-i faceți baie și să-i aplicați pipeta la două zile după baie, iar ulterior să nu îl mai spălați.   Foarte importantă este și deparazitarea mediului în care trăiește animalul. Aceasta se poate face prin soluții care se diluează în apă și se pulverizează la interval de două săptămâni. Acum, după ce i-ați pus și zgardă și pipeta mai puteți utiliza produse de deparazitare din substanțe naturale, cum ar fi RX Eco Shot.   Zgărzile trebuie puse în contact cu pielea animalului pentru a se activa eliminarea substanței din acestea și periodic trebuie curățate de praf și păr.   Dacă doriți să-i aplicați o altă pipetă cățelului, puteți să-i faceți baie pentru a spăla soluția de pe piele și după două zile să îi aplicați o altă pipetă.

Daniela Chelaru, dr. med. vet,Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua! Vă rog să mă ajutaţi, să ştiu şi eu cum se îngrijeşte un Bichon Maltez. Am un caţeluş de două luni şi două săptămâni. Aş dori să ştiu exact dacă şi de câte ori pot să îi fac baie, dacă trebuie tuns şi dacă se poate tunde la vârsta asta, bineînteles mai lung nu la piele, dacă e obligatoriu să-i tai unghiile în condiţiile în care îl scot afară cel puţin 3 ore pe zi şi aleargă pe aleei betonate sau pavate, îşi mai toceste gheruţele?   Cum sa curăţă urechile? Părul din interiorul urechilor se smulge sau se tunde? Pentru blana din jurul ochilor există soluţii pentru lacrmi, în afara şerveţelelor speciale de şters zilnic la ochi? Dacă aţi avea şi mi-aţi putea oferi şi un ghid de îngrijire personalizat pentru Bichoni Maltese aş fi recunoscătoa. Vă mulţumesc anticipat. Ioana R: Nu avem un ghid de îngrijire personalizat pentru Bichoni Maltese însă băile în general nu se recomandă până ce animalul nu termină cu vaccinurile, din cauza riscului de a răci și astfel ajungându-se la amânarea vaccinării. Ulterior băile se recomandă să se facă cam de 3-4 ori pe an. În cazul câinilor care stau în casă, se pot face băi o dată pe lună. Este foarte important să se utilizeze produse de uz veterinar și nu de uz uman pentru că pH-ul animalelor este diferit de cel al oamenilor. Dintre produsele de uz veterinar până la vârsta de un an se utilizează produsele de pui, apoi cele de adult.   În timpul sezonului cald animalele se pot tunde. La câinii de talie mică cu blana lungă este necesară toaltarea părului de la nivelul ochilor și guri. Trebuie tuns astfel încât să nu îi intre în ochi iar cel de la nivelul gurii să nu se  mudărească mereu de mâncare și să mențină un mediu propice dezvoltării microorganismelor. Blănița din jurul ochilor de poate toaleta prin utilizarea soluțiilor speciale cum ar fi: Hery Eye Care, Versele Laga Eye Care, Orme Naturali Eye Care, etc.   Tăierea unghiilor este necesară, dacă animalul nu le tocește pe suprafețele pe care aleargă sau merge. Trebuie să urmăriți, să vedeți dacă încep să crească prea mult și animalul nu mai merge confortabil atunci este reomandată tăierea unghiilor.  Puii trebuiesc obișnuiți cu tăierea unghiilor, deci trebuie să îi umblați frecvent la unghiuțe chiar și în joacă.   Părul din interiorul urechilor se smulge. Toaletarea urechilor se face prin utilizarea soluțiilor de curățare speciale pentru uz veterinar: Hery Ear Care, Versele Laga Eye Care, Orme Naturali Ear Care etc.  

Daniela Chelaru, dr. med. vet, Maxi Pet, Militari Shopping, Bd. Iuliu Maniu, nr. 546-560, Bucureşti    Î: Bună ziua. Am o caţeluşă în vârstă de 5 luni şi jumatate (rasa Teckel) şi aş dori să ştiu, cam cât este normal să doarmă? Am observant că în majoritatea zilelor doarme foarte mult, aproximativ 11 ore, după care se trezeşte îşi face nevoile şi apoi adoarme iar. Cât o las singură acasă cred că doarme mai tot timpul, pentru că am observat în week-end când sunt cu ea, că doarme cam 5 ore după-masă. Când nu doarme are foarte multă energie şi este foarte activă când iesim afară. Aştept răspunsul dumneavoastră. Vă mulţumesc. Diana   R: Timpul petrecut dormind depinde de vârsta, personalitatea și de nivelul de activitate ale câinelui. Cerințele diferă și de la o rasă la alta. Rasele foarte mari au nevoie de mai mult de 14 ore de somn pe zi ajungând chiar la 18 ore pe zi. În general câinii dorm în jur de 50% din timp, 30% stau iar restul de 20% sunt activi. Cumulate toate episoadele de somn ajung la 12-14 ore pe zi. Puiuții pot ajunge chiar la 18-20 de ore pe zi.   Somnul le permite puiuților să proceseze toate informațiile noi din mediu și să se adapteze. Câinii au episoade de somn și activitate, alternate. Astfel se trezesc să mănânce, să se joace etc, apoi încep un nou episod de somn. Încă nu s-a determinat de ce câinii petrec atât de mult timp dormind, dar se bănuiește că ar fi din cauza faptului că nu ajung să aibă somnul profund, odihnitor, lipsit de vise. Dacă animaluțul dumneavoastră doarme mai mult, nu este cazul să vă alarmați, dar dacă aveți semne că ar fi o problemă cel mai bine e să mergeți la medicul veterinar pentru un consult.   Comportamentul legat de somn se poate modifica în urma modificării alimentației. Astfel o dietă de calitate inferioară , deoarece nu asigură necesarul de energie pentru animal și conține ingredinte greu digerabile, poate încetini ritmul acestuia. Modificările pot fi cauzate și de schimbările fiziologice. Astfel un câine bătrân are tendința de a dormi mai mult, este mai activ noaptea iar ziua doarme. Dacă dorm mai mult decât de obicei, somnolența poate fi cauzată și de o stare de sănătate alterată (cum ar fi problemele cardiace). În aceste situații este recomandată vizita la medicul veterinar pentru un consult. Câinii își pot adapta somnul în funcție de activitatea din jurul lor.   Somnul are mai multe faze. Una este în care animalul este complet relaxat, activitatea cardiacă scade, temperatura corporală scade și o fază în care apar mișcări ale globilor oculari, ale membrelor, câinele poate chiar să latre. Este bine să cunoașteți ritmul animalului dumneavoastră, astfel atunci când apar modificări din diferite cauze, să le puteți sesiza.